frunze cazatoare – Versuri.pro

Constantin Michael-Titus - Idilă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ți-aș povesti o idilă
în care frunzele să cadă-alene pe cărări
și părăsite băncile prin parcuri
s-asculte foșnetul ce-l face toamna
când umbrele amanților romantici
ar trece peste tristele-i podoabe.
Acolo-ntr-un boschet, pe-o bancă rece,
când seara ca pustiul s-ar întinde,
ți-aș povesti c-au mai rămas în urmă
dar două umbre strâns îmbrățișate.
Cu ce cuvinte-aș povesti idila
decât cu “frunze”, “toamnă” și “amor”?
(În care tu de mult nu vrei să crezi..).
Le-ai întâlnit în versuri și-n romane
iar eu ți-am oferit tot “bănci pustii”..
(De-ai fi crezut vreodată-n ele
ai fi-nțeles acum chemarea
când ți-aș fi spus povestea-acelor umbre
și-ai fi venit să scriem împreună
capitole moderne-n cartea vieții..)

Daniel Vişan-Dimitriu - Frunze

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Se-aștern de parcă-s clipe dintr-o viață
pe care o pictează-n ruginiu,
acoperind tot ceea ce răsfață
un codru ce n-a fost, nicicând, pustiu.
Era de-un verde crud, iar timpul – stâncă
nesfărâmată-n fire de nisip,
se îmbrăcase-n mantia ce, încă,
avea puterea de a-i da un chip.
Pe chipul lui, un verde ne-mblânzit
s-a menţinut o vreme, dar apoi,
a dispărut, căci timpul, plictisit,
s-a vrut, iar, nevăzut, trecând prin noi.
Şi tot ce-a fost atât de verde-odată
a devenit, treptat, de-un galben-pal,
în clipe ce se-aştern pe viaţa toată
ca frunze ce-o acoperă, brutal.

Daniel Vişan-Dimitriu - Copacul Frunzelor Călătoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Privești copacii tineri dimprejur,
cu frunze verzi ce-n vântul serii cântă,
sub cerul ce se schimbă din azur
în roșul de apus ce te-nspăimântă.
E prea mult foc: în cer, în frunze moarte,
iar toamna care vine nu așteaptă
ca visul frunzelor să te mai poarte
spre încântări divine, înc-o treaptă.
Îți lași privirile să curgă-alene
pe ape reci, cu visul tău plutind
în frunze călătoare prin ravene,
din amintirea verii, răsărind.
Sunt încă verzi, pe unde cristaline
ce le ascund de timpul care vine.

Gheorghe Tomozei - Septembrie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Septembrie
Cădeau domol, pe-o carte,
frunze târzii din nucul cel bătrân.
Rădvanul toamnei se zărea, departe,
după himera clăilor de fân.

Septembrie
Cuvinte de iubire
poate n-au fost, eu nu le-am cunoscut.
Ca pozele din cartea de citire,
eram adesea-nsingurat și mut

Septembrie
Lumini licăritoare
învăluiau surâsul meu amar,
și nu mai era doamna-nvățătoare
să-l mângâie pe cel mai trist școlar

Edith Södergran - Zilele Toamnei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Zilele toamnei sunt transparente
și pictate pe fondul de aur al pădurii.
Zilele toamnei surâd lumii-ntregi.
E-atât de bine să adormi fără nici o dorință,
săturat de flori și-obosit de verdeață,
cu coroana roșie a vitei la căpătâi.
Ziua de toamnă a ostenit să dorească,
degetele sale, nemilos sunt reci,
În vis pretutindeni ea vede căzând
neîntrerupt fulgii albi.

Ștefan Hrușcă - Frunze

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Versuri Radu Stanca
Muzica Ştefan Hruşcă.
Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,
nici cât e ceasul, nici ce gânduri am,
mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,
să nu văd frunzele cum cad din ram.
Fă focul şi preumblă-te prin casă,
fără să spui nimic nici un cuvânt,
vreau să mă simt la tine ca acasă,
să nu simt frunzele cum zboară-n vânt,
cum zboară-n vânt.

Refren :
Iubito în noaptea asta–mpărătească
numai tăcerea las-o să vorbească. (bis).

Învăluită-n straie de culcare
aşează-mi-te-alăturea c-un ghem,
şi deapănă încet fără-ncetare,
să n-aud frunzele sub paşi cum gem,
sub paşi cum gem.

Fereşte-ma în preajma ta de vasta
urgie-a toamnei care bântuie,
şi nu mă întreba în noaptea asta
de ce mă înspăimântă frunzele, frunzele.

Refren