Eugenio Montale – Fruntea Ți-o Eliberez
Fruntea ți-o eliberez de țurțuriiînchegați când străbăteau înaltenebuloase; ai aripile sfâșiatede cicloane, ieși din somn în salturi.E amiază: în curte își lungește moșmonulumbra neagră, se-ndârjește-n cer un soarefriguros, iar celelalte umbre retezatepe uliță nu știu că ești aici.