Percy Bysshe Shelley – Imn Frumuseții Intelectuale

I.Cumplita umbră a unei nevăzutePuteri, plutește printre noi. Ne pareCă bântuie cu-aripile-i ușoareA noastră lume – vânturi neștiuteCutreerând din floare-n floare, muteCa razele de lună după munți.Spre inimile noastre-și face punți,Cu armonii și colorit de seară,Ca negurile pe sub cer întinseCa amintirea unei muzici stinse,Sau ca un lucru cu atât mai dragCu cât nu-i taina-i … Citește mai mult

Percy Bysshe Shelley – Lauda Frumuseții Intelectuale II

Unde te-ai dus, o, duh al Frumuseții,Care cu mândrele-ți culori sfințeștiOricare gând și chipuri omenești?De ce ne lași pustie valea vieții,Sub stăpânirea beznei și-a tristeții?De ce nu-i soarele mereuPeste izvoare curcubeu?De ce se stinge tot ce îndrăgești?De ce vin spaima și mormântulSă ne întunece pământul?De ce-n a omului făpturăE loc și de iubire și de … Citește mai mult