frici – Versuri.pro

Selena Gomez - Aprinde Luminile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E băiatul căruia nu i-ai spus niciodată că-l placi,
E fata pe care ai lăsat-o să scape,
E acela pe care l-ai văzut
În acea zi în tren.
Dar te-ai speriat și ai fugit.
E avionul pe care vrei să-l prinzi către Vegas,
Lucrurile pe care ți le promiți să le faci înainte să mori,
E orașul pe care îl iubești și care te așteaptă,
Dar ești prea speriat să zbori.

Refren:
Aprinde luminile,
Lasă muzica să te miște,
Pierde-ți controlul diseară,
Trezește-te la viață,
Lasă momentul să te ia,
Pierde controlul diseară.

E momentul când ai făcut-o lată
Și pe care încă încerci să ți-l scoți din creier,
E momentul ce te prinde nemachiată,
E trecutul pe care mori să-l schimbi.
Sunt toți banii pe care vrei să-i salvezi
În timp ce-ți trece viața prin fața ochilor,
Sunt toate visurile care nu s-au împlinit
Deoarece ești speriat să zbori.

Refren:
Aprinde luminile,
Lasă muzica să te miște,
Pierde-ți controlul diseară.

E o lume nebună, nebună,
Am scăpat din ea,
E o lume perfectă
Când mergi peste tot.
Aprinde luminile,
Lasă muzica să te miște,
Pierde-ți controlul diseară.

Refren:

Deci să mergem, mergem, mergem până la capăt
Dar să mergem, mergem, mergem noapte și zi
De pe podea până la căpriori
Oamenii îți ridică ochelarii
Putem dansa pentru totdeauna.

Refren:
Aprinde luminile,
Lasă muzica să te miște,
Pierde-ți controlul diseară,
Trezește-te la viață,
Lasă momentul să te ia,
Pierde-ți controlul diseară.

E o lume nebună, nebună,
Trebuie să găsești o scăpare,
E o lume perfectă
Când mergi până la capăt
Lovește luminile
Lasă muzica să te miște
Pierde-te diseară

Mircea Ivănescu - Trece și Asta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Înseamnă ceva, dacă-mi aduc acuma aminte
de spaima de atunci, când nu mai puteam să respir,
citind cum cobora o scară-ntre ziduri mucede, și în beznă,
și se lovea de întuneric, ca de-un perete, și nici eu
nu puteam să trec mai departe. (a fost,
poate, atunci, prima dată când am întâlnit ceea ce
s-ar putea numi singurătatea – adevărată? –
pentru că era un loc închis, și-ntuneric.
și orice dorință, sau amintire, spre-afară se făcea
acolo, atât de înceată). Dar acum, am mai fost
într-un asemenea întuneric, și știu
ce înseamnă conștiința că orice ai face, oricât
ți-ai țipa neputințele, spaimele, cu mâinile pe pereți,
nu se ajunge la altă ființă.
Acuma știu. – și nu-nseamnă nimic asta. –
și dacă-mi amintesc de ceea ce a fost atunci adevărat,
nu înseamnă nici asta nimic. Acuma,
vorbele, fricile de atunci sunt fără culoare,
ca niște desene, dintr-o carte, care acum
nici nu-ți mai place.
(și îți spui doar că vremea a trecut atât de încet -).

Christian W Schenk - Frica de Frică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Frica de moarte și de cuvinte
frica de fraze și de morminte
frica de lume și frica de noi
frica de ziua fricii de-apoi.
frica de temniți frica de viață
frica de limba care învață
frica de semne și frica de-a fi
frica de frica nopții târzii.
frica de ochi și frica de frunte
frica de fluviu și frica de punte
frica de gloanțe și frica de pâine
frica de lapte și frica de mâine.
frica de frica și frica de miel
frica de alții și frica de El
frica și frica frica de frica
frica de frica la o adică?

Crt - Distorsiune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mi se lipesc pleoapele, sânge pe gresie
Pe faţă nicio expresie
Voci senine răsună din gaura din perete
Sunete discrete
Văd lanţurile de pe uşa de la intrare
Tv-ul e blocat pe static ca mine în zeci de momente
Ceasurile se opresc în loc, distorsiune temporală
Dilatare gravitaţională de dimineaţă până-n seară
O uşă blocată spre o cameră necunoscută
Zgomote ciudate şi o minte diluată
Lumea pare total neafectată din interior
O privesc obiectiv ca un observator printr-un vizor
Holul plin de mâini sângeroase pe tapet
Îmi promit că n-o să mai fac vreodată asta, îmi repet
Paranoia mă-ngroapă mai rău decât de obicei
Aici se ajunge că vrei sau nu vrei
Că-s încuiat cu propriile-mi gânduri între patru pereţi
În spate săgeţi
Întunericul pare că mă strigă dar refuză să-nţeleagă
Că încă nu-i timpul meu, în viaţă mai am treabă
Mă las purtat de vânt în absolut
De la început am pornit cu paharul umplut
Mă las purtat de ape la nesfârşit
Aştept ceva să rupă bucla de infinit
Mă las purtat de vânt în absolut
De la început am pornit cu paharul umplut
Mă las purtat de ape la nesfârşit
Aştept ceva să rupă bucla de infinit
Singurul refugiu care-mi oferea siguranţă
Invadat acum de-un aer rece ca de gheaţă
Strig din răsputeri, nimeni nu mă aude
Anxietatea din ce în ce mai tare mă cuprinde
Dar te obişnuieşti cu întunericul şi o să-ncepi să vezi
Oameni ce te fac să crezi că nu poţi trăi fără ei
Ce-i cu camera asta, mă trezesc întrebând
Radioul din colţ răspunde macabru râzând
Încă-mi repet în minte şi strigând
Nu e vremea mea, îmi tot zic neacceptând
Fiori goi mi se plimbă prin tot corpul
Ticăitul ceasului din colţ acoperă liniştea cu totul
Un contrast între fericire şi tristeţe
Ce a fost şi ce putea să fie
Fericirea că mai e, tristeţea că nu ştiu cât ţine
Mă judecă umbrele care-s mereu după mine
Fricile, insecurităţile şi coşmarurile laolaltă
Asta e doar o treaptă
Nu pot să fug, până şi maşina m-a lăsat baltă
Nici s-o las pe altă dată că mă aşteaptă
Bat disperate-n uşă, vor să-mi sape groapă
Dar mi-am săpat-o deja, aştept doar să-nceapă

Jacota Emanuel - Frica Unui Vis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Astăzi plânge într-un picior
un coșmar mușcat de spate
țesălat într-un covor
înmuiat în miez de lapte.
Lacrimi mirosind a crimă
curg șuvoaie în groase vene
gândul, visul se imprimă
pe un coșmar lipit cu pene.
S-a trezit craniul de sânge
și-a lui zâmbet vechi spurcat
fiindcă-n râuri tot mai curge
frica visului uitat!

Omul Cu Sobolani - Frica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Da, de ce mi-e frică încă nu am scăpat?
Am uitat ce voiam să vă spun.
Îmi amintesc că era important..
Îmi amintesc doar că am uitat!.
Nu mi-o luați în nume de rău,
Poate că azi nu vorbesc numai eu,
Poate vrei să vii în locul meu..

Refren:
Vreau să încerc tot ce n-am încercat!
Vreau să uit tot ce am învățat!
Vreau să v-arăt tot ce nu poate fi arătat!.

Da, de ce ți-e frică nu mai ai cum să scapi:
Ai uitat de ce ai venit!
Poate că ai venit doar să pleci..
Uită tot!
Lasă-mă pe mine să-ți arăt,
Lasă-mă să te învăț
ce se întâmplă acum cu tine,
Frica nu ține cu mine,
Frica nu ține cu noi,
Frica nu ține cu tine..
Animalele trăiesc printre noi..

Refren:
Vreau să încerc tot ce n-am încercat!
Vreau să uit tot ce am învățat!
Vreau să v-arăt tot ce nu poate fi arătat!.

Sinceritatea curmă vieți..
Când o să înveți?!
Vreau să pot să m-ascund,
Vreau să văd cât mai mult,
Vreau să văd când mi-e frică cel mai mult..
Poate nu are rost,
Poate nu te cunosc,
Dar poate că tu nu vrei să te cunosc..

Refren:
Vreau să încerc tot ce n-am încercat!
Vreau să uit tot ce am învățat!
Vreau să v-arăt tot ce nu poate fi arătat!.

Omul Cu Sobolani - Frica (Original)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Da, de ce mi-e frică încă nu am scăpat?
Am uitat ce vroiam să vă spun.
Îmi amintesc că era important…
Îmi amintesc doar că am uitat!
Nu mi-o luați în nume de rău,
Poate că azi nu vorbesc numai eu,
Poate vrei să vii în locul meu…
Vreau să încerc tot ce n-am încercat!
Vreau să uit tot ce am învățat!
Vreau să v-arat tot ce nu poate fi arătat!
Da, de ce ți-e frică nu mai ai cum să scapi?
Ai uitat de ce ai venit!
Poate că ai venit doar să pleci…
Uită tot!
Lasă-mă pe mine să-ți arăt,
Lasă-mă să te învăț
ce se întâmplă acum cu tine,
Frica nu ține cu mine,
Frica nu ține cu noi,
Frica nu ține cu tine…
Animalele trăiesc printre noi…
Sinceritatea curmă vieți…
Când o să înveți?
Vreau să pot să m-ascund,
Vreau să văd cât mai mult,
Vreau să văd când mi-e frică cel mai mult…
Poate nu are rost,
Poate nu te cunosc,
Dar poate că tu nu vrei să te cunosc…

Horia Vintila - Strigoii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nici noaptea nu-i uitare, draga mea?
Sub cortul ei cutremurat de vise
Vin umbre mari din porţile închise
Şi cade greu din linişti câte-o stea.
Stăm treji pe patul alb, cu ochii mari,
Ca bufniţa din turlă, ca pisica;
Cu paşi tiptili, cu glas părelnic, frica
Ne stinge viaţa ca pe-un felinar.
O rază verde tremură prin geamuri,
Apoi rânjeşte luna ca un craniu.
Şi prin pereţi aud tic-tacul straniu
Al şerpilor cu nevăzute flamuri.
Strigoii mei apar jucând în rânduri
Cu timpul peste umeri ca o mantă.
Scheletul ăsta-mi va fi fost amantă
Cu braţele de lemn, cu dinţi de scânduri..
Să nu te superi, draga mea, eu văd
Mai mult în urmă decât înainte.
Aşază-ţi leneş capul tău cuminte
Şi lasă-n umbră tristul meu prăpăd.
Chiar eu încerc să uit din când în când,
Şi-atuncea alţi strigoi ridic din mine,
Cu fiecare strofă nouă, din ruine
Cresc flori pentru-nserarea de curând.

Hilde Domin - Interpunctuația

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Fiindcă negrului
îi e frică
fiindcă albului
îi e frică
cuvintelor mele le este frică
de o simplă virgulă
închise în interpunctuație
ferestre deschise
fraze deschise
cuvintelor mele le este frică
de trădarea
omului
pe om nu-l
ispitesc
la fel
lasă toate ușile
deschise
nu ne strivi
noi nori

Richard Bach - Adâncește-Te în Propriile Temeri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Adâncește-te în propriile temeri,
provoacă-le să îți facă tot răul posibil
și taie-le din rădăcini
când încearcă să o facă.
Dacă nu, se vor clona ca ciupercile,
te vor înconjura,
îți vor închide calea spre viața la care speri.
Fiecare lucru de care te temi,
este aer costumat
în însuși
iadul turbat.