Michelangelo – 104
Acel ce timpul din nimic creat-a,nu înainte de-a ne da vieți nouă,i-a dat – dar mai întâi i-a frânt în două –un soare-aprins şi luna-nvecinată.Lăsă norocul, iară sorții roata,a pus hazardul în plămada-mi nouăşi m-a dat nopții! Ca doi stropi de rouăne-asemănăm! Aşa mi-a fost lăsata..Şi mă imit, ca noaptea fără stelece-i neagră pe cât … Citește mai mult