Adam Mickiewicz – Pan Tadeusz Fragmente II

Fragmente II.Când, slab, elanu-i simte copitele prea grele,Când iepurele simte că sângele-i se-ncheagă,Când șoimul nu mai vede, când cerbul n-are vlagă,Când vulturului, ciocul, ca arcul coroiat,I-e gata să se-nchidă pe veci, în dumicat,Atunci, spre cimitirul acesta vin să moară;Rănită sau bolnavă, chiar cea mai mică fiarăDă fuga, ca aicea, în patrie, să piară.De-aceia-n codru, omul … Citește mai mult