Ion Caraion – Fragment de Spital

S-au uscat în mine pietrele de secetă. Zacburuienile-năuntrul pământului, fără ploaie.Cerurile se ascund în odaie,luna, ca o femeie trecută, s-a făcut cenușă pe lac.(Se-aud: gâlgâie pădurile sec, scuturateîn noaptea din ochi, statică – și din cetate..).Pe nisipul sufletului iesconvalescenții cinici,sfidează totul,saloanele albe își mângâie botulși câte o dată pleacă niște trăsuri încărcate, undeva, la șes..Pe … Citește mai mult