foșnet

Pășești prin toamna care-a așternutun ruginiu frumos, de frunze moarte,iar mersul tău le-atinge-n scurt sărut,foșnindu-le cu pas ce le desparte.Acum, nu mai contează dac-au fostsub razele de soare împreună:și-au împlinit menirea și un rost,iar vremea lor a trebuit s-apună.Covorul ce-au format și un apusce te alintă în culori de seară,te fac să te așezi, cu … Citește mai mult