Georg Trakl – Colț de Pădure
Castelane brune lin în liniștea de seară,Bătrânii alunecă, de galben frunze-atinse.Glumește mierla-n cimitir cu rude stinse,Cu blondu-nvățător Angela-i mai ușoară.Se uită moartea din vitralii: chipuri pure,Dar trist și negru sângeriul fond e-n sine.Azi poarta-nchisă-i, cheia capelanu-o ține.Blând sora-n parc vorbește cu fantome-obscure.În pivniți vechi dă vinu-n auriu, curatul.Miros de mere dulci. Extazul nu-i departe.Copii în … Citește mai mult