focul e alb acum

(Most fehér a tűz).Consolați amurgurile-n suferință, și draga mea e dintre eleCu tristele-i flăcări, gonește cu hohot de plâns.Fuge-n fața mea, am sărutat-o și-n preajma noastrătimpul se afundăîntr-o imensă tăcereDar încerc zadarnic cu mâna goală s-o apucPe suprafața orbitoare a dureriiCurentul electric luminează în cimitireLacrimile noastre spală cristale negreNu avem cuvinte pe care le-am putea … Citește mai mult