fobie – Versuri.pro

Hi-Q - Urăsc, Iubesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

FLORIN:
Asta mi-e fobia, asta mi-e durerea
Am iubit pe cineva, pe Alec și ea
Ca-n poveste era luna între stele
Dar o adoram mai tare decât le iubesc pe ele.
MIHAI:
Proiect important, octombrie atât de bun
Sateno, de ce nu mai suni?
Sunt trist, iubesc, dar nu vreau să mai ies
Din casa ta te visez acum prea des.
REFREN:
Știu că putem visa, știu că putem iubi
Știu că într-o zi vom fi împreună
Știu că putem visa, știu că putem iubi
Știu că într-o zi vom fi împreună
Știu că putem visa, mai putem visa
Știu că urăsc, iubesc
Te urăsc, iubesc, te urăsc, iubesc.
FLORIN:
Asta e fobie, asta e iubire
Sau ce a mai rămas din ce s-a dus fără știre
Te-ai dus, nu, nu m-ai înțeles
Aș vrea să te urăsc, dar încă te iubesc.
MIHAI:
Un fluviu de amintire mă îneacă, dar nu-l uit
În iubire, aș vrea să mă cufund
Sunt trist, iubesc, dar nu vreau să ies din viața ta,
Te privesc acum prea des.
REFREN.
Asta mi-e fobia, asta mi-e speranța
Că vom fi din nou pentru toată viața
Dar soarele răsare și apune iar
Mă uit încă la poze, dar știu că e în zadar
Știu că e în zadar, amândoi știm
Îmi exprim fobia, sau mai bine o reprim.
REFREN

Rezident Ex - Închis, Caz de Boală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Fobia începe dis de dimineață
Cu țipatul unui cocoș isteric
Când ambii ochi mi se dilată
Și mă sustrag din întuneric.

Fobia ține o zi lumină
Și nu-i nimic să o rețină
Nicio persoană feminină
Mai mult de o oră după cină.
Un ceas cu cuc îmi semnalează
La preț fobia e în noi
Mereu în altă ipostază
Și întotdeauna în amândoi.

Fobia ține o zi lumină
Și nu-i nimic să o rețină
Nicio persoană feminină
Mai mult de o oră după cină.
Dar ea mi-a spus hahahaaa
Dar ea mi-a spus hahahaaa
Dar ea mi-a spus hahahaaa
Dar ea mi-a spus hahahaaa
Dar ea mi-a spus hahahaaa
Dar ea mi-a spus hahahaaa
Dar ea mi-a spus hahahaaa.

Solo.

Noaptea când somnul mă cuprinde
Și îmi șterge pleoapa urme pe retină
Și focul iar se va aprinde
În ziua în care trebuie să vină.

R. A. C. L. A. - Meloterapie la Nevroticul Anxios

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ciudat, oare cum s-a întâmplat
Ca oamenii s-au transformat în fiare hăituite
Numai bune de împușcat
Acum nimeni nu mai îndrăznește să iasă în lumea scabroasă
Un vaiet muribund se aude și apoi din nou tăcerea se lasă
Domnește ura în oraș, iar gloata este torturată psihic
Demența socială iar cuprinde creierul rahitic
Fantome aruncate-n stradă blestemă printre dinți
Din Bellu au început să iasă mii de zombii scoși din minți
De după geamuri zeci de voci privesc terorizate-n stradă
La lumea care, murdară, se-njură și se-mbată
În țară-i anarhie, nimic nu-i ca la început, acum
Iar cei căzuți în isterie își dau foc, plouă cu scrum
Infecția craniană s-a mărit irațional
Retardații sunt aduși din spate în suicid proporțional
Psihoza a săpat adânc în mintea slabă a celor slabi
E o brazdă ce amintește că nu demult erau toți sclavi.

R: Eu cred că toți sunteți bolnavi, căzuți în agorafobie
Vă bateți după ce ascultați o meloterapie
Toți sunteți bolnavi de agorafobie
Doar pentru anxioși – o meloterapie.

În mintea fiecărui om cu grijă s-a înregistrat
Ca cine râde sau gândește a doua zi va fi împușcat
Anxietatea socială de mult persistă în oraș
Fobia obsesivă lovește iar în bastinași
O lume poate prea bolnavă, căzută în agorafobie
Se da cu capul de pereți, se sting în agonie
Legume dezmembrate cu expresii imobile
Dar expresiile trădează clar memoriile senile
Pe stradă încă se mai văd urme de sânge închegat
Unde în zonele de ritual câte un om a fost sacrificat
Din beznă tot mai des apar recidiviști maniaci
Azi viermii caută lumina și tot azi învie vârcolaci
Iar gloata umblă în tăcere, retrasă în prostia ei
Cuprinsă de convulsie se roagă la dumnezei
Mulțimea ca o turmă isterizată în masă
Își calcă semenii-n picioare și-și distruge propria casă.

Gândirea lumii de împrejur se schimbă-ncet dar sigur
Zadarnic invocat e cel de sus, când fiecare este singur
Lumina nu mai e în oraș, ratații orbecăie în eclipsă
În fauna din preistoria lumii văd prima apocalipsă
Au început din cer să cadă ființele de mult ucise
Plouă cu sânge peste tot ca-n proorocirile prezise
E judecata de apoi, ereticii străpunși prin foc și plasmă
Toată suflarea din oraș se îneacă în pucioasă
Pământul a început să crape, se sapă falii sub cadavre
O nouă era a început, totu-i dictat de larve
Din ziduri se desprind strigoi, cu ochi holbați de groază
E ziua răzbunării lor, de poftă salivează
Căldura iadului ajunge din măruntaie până în gât
Și fiecărui om îi crește în loc de gură câte un rat
Prin turmele de lighioane persistă isteria în masă
Domnia omului s-a șters, acum conduce altă rasă..