Emil Botta – Anotimp

Nici viori, nici fluiere,nici ploaia prin plete să-ți suiere;în tăcuta noapte adâncăglasul tău nu se aude, nu încă….Din himericele bolți se aninăarmele nopții, stelele-n ruină;până la noi încă n-a pătrunsal codrului clopot ascuns.Cerestile drumuri,toate-s doar aburi și fumuri…Plimbă-te, pală, prin aurora,frunte a lucrurilor, luna mea, prora!.Dar vor veni! O, ce siguri,oaspeții în veșminte de friguri!Dar … Citește mai mult