Duiliu Zamfirescu – Rozele de Iarnă
Iarna, printre ceața deasă, se ivesc dragele flori,Ca și ochii triști ce-n lacrimi se ivesc adesea ori;Pentru ele nu trăiește soarele poleitor,Nu le supără-n cale orșicare trecător.O, dar dacă-n primăvară, pentru sufletele vii,Cresc flori rumene, voioase, pe-nverzitele câmpii.Dulce cer, fă să-nflorească pe pământ adesea ori,Pentru suflete de toamnă melancolicele flori.