<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>Florența &#8211; Versuri.pro</title>
	<atom:link href="https://versuri.pro/top/florenta/feed" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://versuri.pro</link>
	<description>Versuri corectate și explicate</description>
	<lastBuildDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=6.9</generator>

<image>
	<url>https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png</url>
	<title>Florența &#8211; Versuri.pro</title>
	<link>https://versuri.pro</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>Dante Alighieri - Infernul</title>
		<link>https://versuri.pro/dante-alighieri-infernul</link>
					<comments>https://versuri.pro/dante-alighieri-infernul#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Dante Alighieri]]></category>
		<category><![CDATA[calatorie]]></category>
		<category><![CDATA[Dante]]></category>
		<category><![CDATA[diomede]]></category>
		<category><![CDATA[Florența]]></category>
		<category><![CDATA[iad]]></category>
		<category><![CDATA[infern]]></category>
		<category><![CDATA[infernul]]></category>
		<category><![CDATA[Întunecat]]></category>
		<category><![CDATA[pacat]]></category>
		<category><![CDATA[Ulise]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=85053</guid>

					<description><![CDATA[Cercul al doilea. Judecătorul Infernului: Minos. Păcătoșii din / dragoste. Francesca da Rimini și Paolo ... <a href="https://versuri.pro/dante-alighieri-infernul" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Cercul al doilea. Judecătorul Infernului: Minos. Păcătoșii din<br />dragoste. Francesca da Rimini și Paolo Malatesta.<br />Povestea lor de dragoste și de moarte.<br />Din primul brâu am coborât astfel<br />în cel de-al doilea, ce mai strâmt rotește,<br />dar chin mai mare adăpostește-n el.<br />Acolo-n prag stă Minos și rânjește, greșeala cată, iar apoi, turbat, precum își-nvârte coada lui, menește.<br />Ajuns în fața-i, duhul blestemat de-a fir-a-păr greșala-n văz și-aruncă, iar el, ce-i priceput întru păcat,<br />i-alege loc în iad și-i dă poruncă de câte ori cu coada-ncinge laț, atâtea brâuri să scoboare-n stâncă;<br />în fața-i veșnic mulți sunt adunați și rând pe rând ajung la sorocire, grăiesc, aud și-n fund sunt aruncați.<br />„O, tu, ce calci lăcașul de mâhnire, strigă spre mine gros, când mă zări, curmându-și silnic crunta lui menire,<br />au cui te-ncrezi? Ferește-ți pașii aci! Să nu te-nșele pragul larg. Păzea!” și-atunci maestrul: „Minos, nu răcni!<br />Nu pune-opreliști tu în calea sa; aceasta-i vrerea-n ceruri sus; s-o-ndure se cade omul. Alta nu-ntreba.”</p>
<p>Simțeam acum vuind ca o pădure scrâșniri și geamăt strânse dimpreună, ce se roteau prin tainițele sure,<br />pe unde-n veci nici soare nu-i, nici lună și-ntreg văzduhu-ntărâtat tresare și muge surd ca marea pe furtună.<br />Drăcescul iureș care-n veci nu moare pe morți îi poartă-n voia lui, orbește, și crunt îi zbate-n apriga vâltoare.<br />Iar când vântoasa-i smulge și-o pornește, țâșnesc strigări și vaier lung pe vale și blesteme spre cel ce zămisleşte.<br />Văzui atunci că pe-astă cruntă cale sunt osândiți cei ce-au robit în gând puterea minții poftelor carnale.<br />Și cum pe-aripi se lasă rând pe rând fugind de toamnă păsări călătoare, la fel și ei se lasă duși de vânt,<br />în sus, în jos, de-a valma, fără stare, și-n veci sunt puși să se-nfășoare-n caier, și-n veci sortiți să geamă și să zboare.<br />Și cum cocorii-și cântă jalea-n vaier<br />și stolul lor o dâră lungă-nscrie,<br />la fel văzui venind plângând prin aer<br />un șir prelung purtat de vijelie și-am întrebat: „Maestre, cine-s oare cei osândiți de noaptea plumburie?”<br />„Cea pusă-n fruntea celorlalți să zboare pe lume-a fost împărăteasă-odată, răspunse el, și-a stăpânit popoare;<br />dar într-atât de pofte subjugată, încât desfrâu-îl consfinți pe lume ca nu cumva să fie defăimată.<br />Semiramida-i ea și-n cărți se spune că-i fu lui Nin femeie și c-a stat pe unde azi sultanul țări supune.<br />Din dragostea cealaltă și-a curmat al vieții fir și și-a-nșelat bărbatul; cu ele stă și Cleopatra-n sfat,<br />și stă Elena, ce-a iscat turbatul război purtat atâta vreme-n van, și-n luptă mort, Ahile, neînfricatul.<br />Privește către Paris și Tristan.” Și rând pe rând îmi arătă jelirea acelor frânți de-al dragostei elan.<br />Ci, ascultând cum deapănă-amintirea de cavaleri și doamne de-altădată, mă-nvinse mila mai să-mi pierd simțirea<br />și-am zis: „Poete, -aș agrăi din ceată pe-aceia doi ce strânși la zbor se-mbie și ca și fulgul de ușori se-arată.”<br />„Aproape, spuse, când vor fi să fie, pe dragostea ce le-a săpat mormântul îi roagă să se-apropie și-au să vie.”<br />Abia-i împinse-n preajma noastră vântul și-am zis : &#8222;Grăiți, de nu vă-mpinge zorul, o, inimi frânte, și vi-e dat cuvântul.”<br />Precum hulubii, când îi mână dorul de cuibul dulce, -ntind aripi ușoare și-aceeași vrere le grăbește zborul,<br />așa și ei spre noi, din ceata-n care Didona stă, prin iureșu-nvrăjbit, atât foc pusesem în strigare.<br />„O suflet bun și nobil ce-ai trudit s-ajungi aici, noi, ce pământu-odată cu-al nostru sânge-n lume-am înroșit,<br />de nu ne-ar fi vrăjmaș cerescul tată, noi l-am ruga să-ți deie moarte-ușoară, căci milă ai de soarta ce ni-e dată.<br />De vrei s-asculți povestea noastră-amară ori să ne-ntrebi, te-om asculta și-om spune, până ce vântul nu se-ndeamnă iară.<br />Cetatea-n care m-am născut pe lume pe țărm adastă unde Padul moare cu-ai săi, și apa și-o revarsă-n spume.<br />Iubirea care-n cei aleși tresare<br />îl prinse-n mreji cu-a mea făptură, moartă<br />în chip ce și-azi, când mi-amintesc, mă doare.<br />Iubirea care pe iubiți nu-i iartă de chipu-i drag pe veci m-a-nlănțuit, încât, cum vezi, nu-i chin să ne despartă.<br />Iubirea-aceeași moarte ne-a sortit: străfund de iad pe ucigaș l-așteaptă.” Astfel grăi. Și cum ședeam mâhnit<br />de-a lor osândă tălmăcită-n faptă, lăsai obrazu-n jos, către pământ, pân&#8217; ce Virgil: „Ce ai?” rosti în șoaptă.<br />Târziu, când glasu-mi se rosti-n cuvânt: „O, câte vise și ce dor de viață i-a-mpins, grăii, pe aceștia spre mormânt!”<br />Și-ntors spre ei: „Francesca-am spus, pe faţă îmi aștern lacrimi dorul tău și chinul; ci spune-mi tu, pe când erați în viață<br />și încă dulce vă era suspinul,<br />cum de v-ați prins în mreaja de ispite<br />și dragostei i-ați cunoscut veninul?”<br />„Nu-i chin mai mare-n vremi nenorocite decât &#8211; răspunse-n lacrimi și păli &#8211; să-ți amintești de clipe fericite.<br />Și-o știe domnul tău. Dar de mă-mbii să-ți spun dorința cum ne-a-nvins treptat, suspin și grai rostind voi împleti.<br />Citeam odată cum l-a subjugat pe cavalerul Lancelot iubirea; singuri eram și fără de păcat.<br />Adesea-n taină ne-am surprins privirea și-același gând obrajii ne-a pălit; ci-un singur vers ne-a biruit simțirea.<br />Când am citit cum zâmbetul râvnit i-l sărută pe gură Lancelot, acesta ce mi-e veci nedespărțit<br />mă sărută și-un freamăt era tot; de-atunci nicicând n-am mai citit &#8216;nainte căci pentru noi fu cartea Galeot.”<br />Și-n timp ce unul se rostea în cuvinte, cel&#8217;lalt plângea, astfel încât, dovadă că-mi frânse mila grai și simțăminte,<br />căzui cum numai morții pot să cadă.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/dante-alighieri-infernul/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>George Gordon Byron - Beppo - Strofa - XI</title>
		<link>https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xi</link>
					<comments>https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xi#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[George Gordon Byron]]></category>
		<category><![CDATA[artă]]></category>
		<category><![CDATA[balcon]]></category>
		<category><![CDATA[Contemplativ]]></category>
		<category><![CDATA[Florența]]></category>
		<category><![CDATA[frumusete]]></category>
		<category><![CDATA[Nostalgie]]></category>
		<category><![CDATA[ochi negri]]></category>
		<category><![CDATA[venețiene]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=46956</guid>

					<description><![CDATA[Venețiene chipeșe zărești / Și azi, cu ochii negri, sprâncenați, / Cu fețe dulci ca-n ... <a href="https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xi" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Venețiene chipeșe zărești<br />Și azi, cu ochii negri, sprâncenați,<br />Cu fețe dulci ca-n pânzele grecești,<br />Prost imitate-n timpii-apropiați.<br />Când pe balcon se pleacă, te gândești<br />La Venera lui Tițian (aflați<br />Că în Florența-i cea mai bună) sau<br />Ceva din Giorgione parcă au.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xi/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Anna Ahmatova - Dante</title>
		<link>https://versuri.pro/anna-ahmatova-dante</link>
					<comments>https://versuri.pro/anna-ahmatova-dante#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Anna Ahmatova]]></category>
		<category><![CDATA[Condamnare]]></category>
		<category><![CDATA[Dante]]></category>
		<category><![CDATA[Exil]]></category>
		<category><![CDATA[Florența]]></category>
		<category><![CDATA[inferno]]></category>
		<category><![CDATA[Melancolic]]></category>
		<category><![CDATA[Nostalgie]]></category>
		<category><![CDATA[paradiso]]></category>
		<category><![CDATA[poezie]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=3491</guid>

					<description><![CDATA[*Il mio bel San Giovanni*. / În Florența, după marea ceartă, / Nu s-a întors ... <a href="https://versuri.pro/anna-ahmatova-dante" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>*Il mio bel San Giovanni*.<br />În Florența, după marea ceartă,<br />Nu s-a întors nici după ce-a murit.<br />Celui ce-a știut să se despartă<br />Cântecul acesta-i cânt, smerit.<br />Urlă soarta peste prag sălbatic,<br />Noaptea, facla, cel din urmă vis..<br />Blestemând-o, în infern ostatec,<br />N-a uitat-o nici în paradis.<br />Dar desculț, în strai de pocăință,<br />Cu feștila-aprinsă n-a intrat<br />În orașul său de rea-credință,<br />Josnic, pe vecie adorat.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/anna-ahmatova-dante/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Ady Endre - Îndemn la Strajă</title>
		<link>https://versuri.pro/ady-endre-indemn-la-straja</link>
					<comments>https://versuri.pro/ady-endre-indemn-la-straja#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Ady Endre]]></category>
		<category><![CDATA[amintiri]]></category>
		<category><![CDATA[Florența]]></category>
		<category><![CDATA[frumos]]></category>
		<category><![CDATA[Îndemn]]></category>
		<category><![CDATA[indemn la straja]]></category>
		<category><![CDATA[Melancolic]]></category>
		<category><![CDATA[memorie]]></category>
		<category><![CDATA[Nostalgie]]></category>
		<category><![CDATA[paza]]></category>
		<category><![CDATA[straja]]></category>
		<category><![CDATA[viata]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=4414</guid>

					<description><![CDATA[Gardă, aveți grijă-n strajă, / Nopțile sunt cu artificii, / Cu licurici în grădină, / ... <a href="https://versuri.pro/ady-endre-indemn-la-straja" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Gardă, aveți grijă-n strajă,<br />Nopțile sunt cu artificii,<br />Cu licurici în grădină,<br />Amintiri din veri duse,<br />Și din Florența, ce combină<br />Un adio pentru Lido,<br />Clipe cu zori umezi<br />Pe sala de dans răvășită,<br />Fapte trecute, vieți,<br />Care rămân în nemurire,<br />Vii și morți păziți,<br />Inima zâmbind se uită<br />La voi, orfană, speriată,<br />Gardă: aveți grijă-n strajă.<br />Gardă, aveți grijă-n strajă,<br />Vie e Viața, și-așa vrea,<br />N-a dat atâta grație,<br />Ca să treacă prin ea<br />Bestii crunte, stupide.<br />E așa trist să fii om,<br />Cumplite-s verbele cruzimii,<br />Nopțile cu artificii<br />Nu ne lasă să uităm<br />Crezul în Frumos al mulțimii,<br />Voi, cei orfani, în pază,<br />Gardă: aveți grijă-n strajă.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/ady-endre-indemn-la-straja/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Albert Camus - Deșertul</title>
		<link>https://versuri.pro/albert-camus-desertul</link>
					<comments>https://versuri.pro/albert-camus-desertul#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Albert Camus]]></category>
		<category><![CDATA[deșertul]]></category>
		<category><![CDATA[existentialism]]></category>
		<category><![CDATA[Fericire]]></category>
		<category><![CDATA[Florența]]></category>
		<category><![CDATA[iubire]]></category>
		<category><![CDATA[meditatie]]></category>
		<category><![CDATA[melancolie]]></category>
		<category><![CDATA[Natura]]></category>
		<category><![CDATA[viata]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=7891</guid>

					<description><![CDATA[Poate mă înșel. Căci totuși am fost fericit la Florența, și atâția alții înaintea mea. ... <a href="https://versuri.pro/albert-camus-desertul" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Poate mă înșel. Căci totuși am fost fericit la Florența, și atâția alții înaintea mea. Dar ce-i fericirea dacă nu simplul acord între făptură și existența pe care o duce? Și ce acord mai legitim poate uni omul cu viața dacă nu îndoita conștiință a dorinței sale de durată și a morții căreia îi este hărăzit? Aici înveți cel puțin să nu te bizui pe nimic și să vezi în prezent singurul adevăr ce ne este dat &#8222;pe deasupra&#8221;. Mi se spune întruna Italia, Mediterana, pământuri antice unde totul e pe măsura omului. Dar unde și care-i calea? Lăsați-mă să privesc cu ochii larg deschiși spre a-mi căuta singur măsura și mulțumirea mea. Sau mai curând da, văd: Fiesole, Djemila și porturile scăldate în soare. Măsura omului? Tăcerea și pietrele moarte. Tot restul aparține istoriei.<br />Totuși, nu aici ar trebui să mă opresc. Căci nicăieri nu stă scris că fericirea trebuie să fie cu orice preț nedespărțită de optimism. Ea e legată de iubire &#8211; ceea ce nu-i același lucru. Și cunosc ore și locuri unde fericirea poate părea atât de amară, încât ai dori ca ea să fi rămas o simplă făgăduială. Dar asta pentru că în acele ore și în acele locuri nu știusem să iubesc din toată inima, adică să nu renunț. Aici trebuie să vorbesc despre intrarea omului în sărbătorile pământului și ale frumuseții. Căci în clipa aceea, precum neofitul ultimele văluri, el lasă să cadă la picioarele Dumnezeului său moneda măruntă a personalității sale. Da, există o fericire mai înaltă, căreia fericirea îi apare lipsită de însemnătate.<br />&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;.<br />Știam că milioane de ochi contemplaseră acest peisaj, dar pentru mine el era primul surâs al cerului. Mă scotea din mine însumi, în înțelesul adânc al cuvântului. Mă încredința că fără iubirea mea și fără acest minunat strigăt de piatră toul era zadarnic. Lumea e minunată și în afara ei nu există mântuire. Ea mă învață cu răbdare marele adevăr că spiritul, și chiar inima, nu înseamnă nimic. Și că piatra încălzită la soare sau chiparosul ce pare mai înalt pe cerul fără nori limitează singurul univers în care &#8222;a avea dreptate&#8221; capătă un sens: natura fără oameni. Și această lume mă anihilează. Ea mă duce până la extrema limită. Mă neagă fără mânie. În seara care se lăsa peste câmpia florentină, mă îndreptam către o înțelepciune în care totul era dinainte cucerit &#8211; dacă nu mi-ar fi dat lacrimile și dacă uriașul hohot de poezie care mă înăbușea nu m-ar fi făcut să uit adevărul lumii.<br />&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;.<br />Admiram, admir legătura care unește omul cu lumea, această îndoită răsfrângere în care sufletul meu poate interveni pentru a-și dicta fericirea, până la limita precisă unde lumea o poate desăvârși sau distruge. Florența! Iată unul dintre puținele locuri din Europa unde am înțeles că în miezul revoltei mele dormea un consimțământ. Sub cerul ei înlăcrimat și însorit învățam să accept pământul și să ard în flacăra întunecată a sărbătorilor lui. Simțeam.. dar ce cuvânt? Ce vehemență? Cum să cânt acordul dintre iubire și revoltă? Pământul! În acest mare templu părăsit de zei, toți idolii mei au picioare de lut.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/albert-camus-desertul/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
