floare soarelui – Versuri.pro

Dimitrie Anghel - Floarea Soarelui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dă-n sânge lăurusca pală și cârtița-și face mormântul,
S-adoarmă, cu venirea iernii, sub țărâna din moșunoaie,
O floarea-soarelui uitată se scutură și își despoaie
Podoaba razelor apuse, încetinel, când bate vântul.
Și s-a făcut parcă-ntuneric cu cea mai de pe urmă rază,
Ce s-a desprins lucind în aer, din nimbul palid de lumină!
De-ajuns i-o candelă-ntr-un templu și-i de ajuns într-o grădină
O floare ca să-nveselească un suflet singur ce visează.
Căci vezi, în ea lucea lumina întâi când păsările cântă,
Și iarăși, ca un frate dulce, când da-n apus, mâhnitul soare
Tot ei îi trimetea pe gânduri cea mai din urmă sărutare,
De tremura în umbră preajma ca-n jurul unui cap de sfântă.
De-acum, ca peste-un câmp de moarte, o să răsară jalnici zorii,
Frumos era cuibul de aur și dulce galbena-i văpaie..
– Ce greu trebui să fie somnul sub țărâna din moșunoaie!
Cuceritoare umbra crește ca-n amurgitul unei glorii.

Grigore Vieru - Floarea-Soarelui (I)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cum mai semeni mamei, lină
floare, chip de aur mut,
când mai mult pe nelumină
te închini acestui lut;
Când sub stelele ca apa
ne-ncetat de sus curgând,
nu de somn se lasă pleoapa,
ci de suflet și de gând.

Eugenio Montale - Floarea-Soarelui Adu-Mi-O

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Floarea-soarelui adu-mi-o s-o răsădesc
în țărâna mea arsă de sărătură,
ca să-și arate toată ziua oglinzii albastrului ceresc
neliniștea din galbena-i făptură.
Spre limpezime tind cele-ntunecate,
se epuizează corpurile-n unduire
de culori: acestea-n muzică. Risipirea
e întâmplarea-ntâi între-ntâmplate.
Adu-mi tu planta care ne înclină
unde țâșnesc bălaie transparențe
și-evaporă viața ca esență;
dă-mi floarea-soarelui înnebunită de lumină.

Eugenio Montale - Oase de Sepie - 6

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Floarea-soarelui adu-mi-o s-o răsădesc
în țărna mea arsă de sărătură,
ca să-și arate toată ziua oglinzi albastrului ceresc
neliniștea din galbena-i făptură.
Spre limpezime tind cele întunecate,
se epuizează corpurile-n unduire
de culori: acestea-n muzică. Risipirea
e întâmplarea-ntâi între-întâmplate.
Adu-mi tu planta care ne înclină
unde țâșnesc bălaie transparențe
și-evaporă viața ca esență;
dă-mi floarea-soarelui înnebunită de lumină.

William Blake - Ah Floare a Soarelui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ah! Floare rotitoare de vreme istovită
Ce numeri pașii celui care pe cer lucește
Tu cauți plaja dulce, cu aur poleită,
Unde al lui periplu drumețul și-l sfârșește.
Unde Cel Tânăr care sleit e de dorință
Și palida Fecioară ce-n nea e învelită
Ies din mormânt și suie la veșnica ființă;
Acolo și-a mea floare ar vrea să stea tihnită.