Ion Caraion – Finitudine
Pentru-o viață-n care-am tremurat,pentru nevroza stării noastre – tainicmustește dezolant acolo-n ceainicpaloarea unui vis neterminat. Gheișa din covor e dezbrăcată,privește un tablou solar și sudic –iar acum pe-alături trenele o cată,desenul tău o mângâie impudic. Ar vrea faianța madrigalului prezis,dar rușinos cuprinde-n brațe plușul:plouă de jos, plouă de sus de-acum arcușul– năluca din covor s-a … Citește mai mult