Daniel Aurelian Radulescu – Onomastică Terestră
Colind, colind două mii treisprezece, pentru o ultimă dată, oară,ca pasăre ce-şi uită puii, până ieri puf, spre o Africă ce-o zboară,la şarpe, doar ce-i dezbrăcat de piele, o aşteptând pană neavută,rămas reptila târâtoare ce-şi cântă solz, în solz, era-i tot mai, tot mai pierdută.Ar, ar pământ cu plug, îl zgândăr riduri, brazdele adânciîn ultimul … Citește mai mult