Eugenio Montale – Ajunsă Fericire Către Tine
Ajunsă fericire, către tinepe tăiș de lamă, se călătorește.Ești ochilor șovăitoare licărire,pasului – gheață despicându-se subțire;să nu te atingă, deci, cine mai aprig te iubește.Dacă ajungi în sufletele roasede întristare și le limpezești, zorii tăisunt dulci și tulburi ca-n streșini cuiburile joase.Dar cu nimic nu poate fi plătit plânsul copiluluicăruia-i scapă balonul printre case.