ferestrele – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Ferestrele IV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Măsura-a așteptării, tu, fereastră
de-atâtea ori firesc te împlinești
când viața celor dragi în viața noastră
neliniștită vine și-o primești.

Separi și-atragi, schimbându-te ca marea –
oglindă-n care adesea ne mirăm
de ceea ce adună depărtarea
pe chipul nostru, când ți-l arătăm.

Pierduta libertate prin jocul crud al sorții
în tine doar mai află un izvor,
echilibrezi în noi ce e al morții
cu ce e în afară și e nepieritor!

Rainer Maria Rilke - Ferestrele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Adaugi un sens de mit
în orice-mprejurare:
Distratul, mincinosul sau altul oarecare,
ce stă doar în picioare.
În cadrul tău ivit
un gânditor ne pare:
de tine prinși ca-n pagini
ei își devin imagini.
Tot astfel un copil, pierdut în vag plictis,
se sprijină de tine și parcă-ar fi în vis.
Iar hainele-i nu sunt de el uzate
ci numai timpul doar neîncetat le roade.
Și-amantele plăpânde în noapte se desfac
în așteptarea lor tremurătoare
ca fluturii străpunși de ac
pentru aripile fermecătoare.

Rainer Maria Rilke - Ferestrele II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tu îmi propui, fereastră, să aștept;
aproape că se mișcă perdeaua cafenie.
Va fi, chemării tale, spre tine să mă îndrept
sau să mă-mpotrivesc? Oare ce va să fie?.
N-aș fi fericit, cu viața ce ascultă,
cu inima-mplinită de ceea ce-a pierdut?
Calea ce trece încă, prin fața ta, pierdută
și îndoiala care îmi dăruie atât!

Konstantinos Kavafis - Ferestrele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În aste încăperi întunecate, unde
zilele mă apasă, rătăcesc de colo-colo
căutând ferestrele. – De s-ar deschide
una, ar fi o mângâiere. –
Dar ferestrele nu-s de găsit sau n-oi fi eu în stare
să le descopăr. Poate așa-i mai bine.
Lumina ar însemna poate-un alt supliciu.
Mai știu eu ce alte lucruri ar scoate la iveală?