ferestrele ii

Tu îmi propui, fereastră, să aștept;aproape că se mișcă perdeaua cafenie.Va fi, chemării tale, spre tine să mă îndreptsau să mă-mpotrivesc? Oare ce va să fie?.N-aș fi fericit, cu viața ce ascultă,cu inima-mplinită de ceea ce-a pierdut?Calea ce trece încă, prin fața ta, pierdutăși îndoiala care îmi dăruie atât!