ferestre spre curte

Atâta-i sortit să-mi rămână:În zori la fereastră să viu.Privesc: pare-un fund de fântânăOgrada-n veșmânt alburiu.Ascult vorbe vechi, se aprindeO larmă-n adânc undeva,Și văd lumânări pâlpâindeUitate-n fereastra cuiva.Pe casă o mâță lânităLa pândă sub jgheab s-a pitit.Veghez, iar tu dormi liniștită.Să plâng, mi-a rămas – doar atât!.Tu dormi în tăcere.. veninulÎmi picură-n suflet amar,Iar Dorul de … Citește mai mult