femeie singura – Versuri.pro

Margareta Clipa - Astă Noapte N-Am Dormit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Astă-noapte n-am dormit,
Niciun ochi nu l-am lipit,
Nici la noapte n-am să dorm
Până n-oi pupa un domn,
Că mi-i omul dus din țară
Și urâtul mă omoară,
Și-s femeie grijulie,
Mă tem hoțul să nu vie.
Părăluță de argint,
Nu știu, zău, ce mi-o venit,
Că fără bani mai trăiesc,
Ciudă mi-i că nu iubesc,
Că bărbatu-i la câștig,
Mie-n casă mi-i cam frig,
Că bărbatu-i la câștig,
Mie-acasă mi-i cam frig,
Și de teamă să nu-ngheț
Mai bine-un pic mă răsfăț.
Bărbatul fără femeie
Îi ca ușa fără cheie,
Dacă nu-i închisă bine
Îi trântită de oricine,
Dar femeia singurică
O tot încuie de frică,
Să nu știe nimenea
Ce face cu dragostea.

Margareta Clipa - Singură, Fără Pereche

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Merg și mă uit peste gard
La nevasta cu bărbat
Să văd fața ei de râde
Ori după basma se-ascunde,
Să văd de trăiește bine
Și nu-i singură ca mine,
Singură, fără pereche,
Dar cu flori după ureche.

Mă întreabă lumea-așa
De mi-i bine singurea,
Eu îi spun ca să priceapă:
Singură nu-s niciodată
Că am cântecul cu mine
Și-aista mă scoate-n lume,
Drumul meu nu-i îngrădit,
Nici de bărbat nu-i păzit.

Merg pe drum și guri mai rele
Mă opresc și mi-ar mai cere
Să le spun, să dau socoată
De ce eu nu-s măritată
Și mă-mbie să-mi găsească
Un bogat să mă iubească,
Lume, poartă-ți grija ție,
Nu-mi căta norocul mie
Că dintr-un deget de-oi pocni
Zece-n poartă s-or opri,
Eu dau dragostea pe viață,
Nu doar până dimineață.

Walt Whitman - Cântec de Sine 11

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Douăzeci și opt de feciori se scaldă-n râu,
Douăzeci și opt de tineri și toți prietenoși;
Ea are douăzeci și opt de ani de viață femeiască
și de singurătate
E stăpâna mândrei vile de pe mal,
Frumoasă și îmbrăcată frumos, se uită la ei pe furiș
printre jaluzele.
Pe care dintre tinerii aceștia îl place mai mult?
Ah! cel mai bocciu dintre toți e frumosul ales.
Încotro alergi, lady? te văd, te văd,
Aruncându-te-n apă cu ei, deși stai în odaie
înțepenită la pândă.
Dănțuind și râzând pe prund, cu ei toți,
a douăzeci și noua
Ei nu o zăresc, dar ea i-a văzut și iubit.
Stropii sclipesc în bărbile tinere și-n pletele ude,
Le curg pârâiașe, de-a lungul, pe trupuri.
O nevăzută mână pe trupuri alunecă
Tremurândă, de-a lungul, pe tâmple și coaste.
Tinerii fac pluta pe spate, la soare
umflându-se-n pântecul alb și puternic,
nu-ntreabă cine s-a lipit de ei
atât de strâns
Ei nu știu cine gâfâie suspendată-n aer și
se arcuiește pulsând peste ei,
Nici nu se gândesc pe cine împroașcă cu spume.