Federico Garcia Lorca – Altfel

Focu-i pune câmpiei înseratecoarne de cerb furios.Toată valea se-ntinde. Tumbeîi face-un pui de vânt pe spate.De cristal e văzduhul sub fum.– Trist și galben ochi de pisică.– Eu, în ochii mei lunec prin ramuri.Lunecă ramuri pe râu acum.Sosesc faptele-mi esențiale.Refrene-ale altor refrene.Între trestii și joasa-nserareCe ciudat Federico să mă cheme!

Nicolas Guillen – A Patra Neliniște

În amintirea lui GARCIA LORCA.Visa, având în juru-i nardul, ceara,măslini, garoafe, luna răcoroasă.Granada, Federico, Primăvara.Dormea în solitudine tăioasă,de-ai săi lămâi ambigui străjuit,și muzical zvârlit lângă o casă.Arzând de stele, noaptea, liniștitîși învârtea lin străvezia-i coadăpe drumurile țării, -n infinit.Strigară, „Federico!” deodatățigani, cu pumnii-nlănțuiți, ce-n rândtreceau pe drumul mare-n lentă ceată.Ce voce-a vinelor lui scurse, -arzând!Și-n … Citește mai mult