Versuri corectate și adnotate
Ieși în poartă, Lazăre,au venit fecioarele,daruri să le dai,prin visți se adună mâiniledesprinse de pe aer în abis.Ochii până vei deschide să privești,noi cu frică ne rugămsufletul și nebunia ta să fim,și în anul care vine să trăim.Până vei întinde brațul să aruncidarul tăunoi zacem pe pământîn aura căzută de pe capul sfânt.
Contrast.Femeie – mască de culori,Cocotă plină de rafinării –Tu, care țipi la desfrânări târzii,Pe visători, cu greu, îi înfiori..Oh, sunt fecioare cu obrazul pal,Modele albe de forme fine –Și singure dorm, albe, și senineÎn albele crivate de cristal..
Fecioarele se încurcau în gene,Motanii se frecau de damigene,Şi ne era la toţi atât de lene..Torceau femei de angora în pat!. Şi-ncet sufletul nostru-a căpătatApe adânci cu lustru-ntunecat.
Cântă șaptefecioare.(Pe cer un curcubeucu semne de-amurg.).Suflet cu șapte glasuri,cele șapte fecioare.(În aerul albșapte păsări prelungi.).Mor cele șaptefecioare.(De ce n-au fost nouă?De ce n-au fost douăzeci?).Râul le duce,nimeni nu le mai vede.
Ierta-vom tot – a primăveriiFecioare nu le-om tulbura.Cerescul foc l-om da uităriiȘi visul blând l-om alunga.Cunoașterea ni-i infinită,Biserica n-o veșniceam:Pe când era de-abia zidită,Deja-n ruină o visam.Sub bolți, de fiecare dată,Știam, rugându-ne plângând:Aici vifornițe-or să bată,Zăpezi s-or troieni curând. februarie 1902Volumul ”’Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”’
Fecioare despletite trec prin ziMişcând şi ameţind realitatea,Lunatic, aeriene, vii;Genunchii lor au luminat cetatea. Vâslite le sunt mâinile în gest,Li-i părul o zburare de cocoare,Şi sclav e ceru-n dulcele arestAl clipei senzuale, cu fecioare. Adâncul mării par a-l înotaŞi poate că au şi uitat să calce.O stea de mare, chipul lor, o stea,Şi corpurile lor … Citește mai mult