fecioara – Versuri.pro

Dan Botta - Memling

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Memling, seară sensitivă s-a întins,
tristă de-al Fecioarei pas nins.
În lente inele de brumă, covoare
de lume, de liniști izvoare.
Ochii, arcul de oglindă al sublimului,
fruntea înaltă a cerurilor Ierusalimului.
(O, frunte cu albe și reci regiuni,
în gravele falduri cum suni!).
Plopii ogive, orele fine și verticale,
conjuncții moi de stele în defuncte canale.
Eră primitivă de rar ametist
cu îngeri cântând din alăute trist.

Sava Negrean Brudascu - Coborât-O Coborât

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Coborât-o coborât
Trei stele pe trei ulițe,
Nicări nu se opriră
Până la fată sosiră.
Strigă moartea-ntâia oară:
– Gata ești, fecioară, blem?
– Gata-s, moarte, și-oi veni,
Num-un pic oi zăbovi
Că iertare nu mi-am luat
De la mărul din ogradă,
De la maica mea cea dragă,
Iertare nu mi-am luat
De la mărul d-îngă drum
De la tatăl meu cel bun.
Strigă moartea-a doua oară:
– Gata ești, fecioară blem?
– Gata-s, moarte, și-oi veni,
Num-o țâr-oi zăbovi
Că iertare nu mi-am luat
De la fir de busuioc,
De la sat și de la joc.
Nicio moarte nu-i amară
Ca moartea de primăvară,
Ca moartea când ești fecioară,
Ca moartea când ești fecioară.

Stefan Augustin Doinaş - Sfântul Gheorghe Cel Fals

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Acum vreo câțiva secoli într-o seară,
trimisul diavolului pe pământ
intra-ntr-un schit de maici, sub frunza rară,
purtând la glezna vânătă de ceară
veriga unui cinic legământ.
Căci se afla acolo-n mănăstire
Cecilia, fecioara fără preț,
călugărița albă și subțire,
cea pentru Domnul plină de iubire,
iar pentru lume plină de dispreț.
(-Heruvi cu săbii arse de ulei,
durați un zid de pază-n jurul ei!)
Iar diavolul, trecând prin groase ziduri,
venea-n chilie ca un ins frumos
ținând în mâna-ntinsă două bliduri
pline cu vin ca sângele spumos.
Dar ea, fugind mereu de arătare,
cădea-n genunchi sub candela cu mir
rugându-se acelui sfânt călare
ce rupe-ale balaurului gheare,
în platoșă-mbrăcat și-n mohair.
(-Serafi cu săbii de rășini fierbinți,
chemați în jurul ei sobor de sfinți!)
Dar diavolul șiret, băgând de seamă,
intra-n icoana plină de scântei,
lovea balaurul cu solzi de aramă
și cobora cu sulița din ramă
făcând un semn cu mir pe fruntea ei.
Atunci, cuprinși de-un foc fără suflare,
ardeau în flăcări nalte ca de vis,
iar fața ei de-o limpede paloare
își înclina corola ca o floare
la vântul unui mistic paradis.
(-Arhangheli, stingeți paloșul de jar!
De-acuma totul este în zadar.)
În zori, păcatul s-aprindea-n chilie;
dar noaptea ca o stea căzută-n văi,
ei luminau cu grea molancolie
un lac cu lintiță portocalie
bogat, pe țărmuri reci, în cucuvăi.
Și sălcii mari, de duhuri cercetate,
și valuri de argint, și roșii pești
plângeau amar în margini de cetate
surâsul ei mușcat de voluptate
sub zodii fermecate diavolești.
Dar diavolul, întors de către undă,
rupea veriga, o zvârlea-napoi
și se lega cu altă za rotundă,
robit de sărutarea ei profundă,
jurându-se pe ceasul de apoi.
(-O, ține minte, suflete pustiu,
că niciodată nu e prea târziu!)
Spre ziuă, când pe mal îl prinse somnul,
heruvi cu săbii arse de ulei
pe fată o luară-n lac, la Domnul,
și pești cu ranguri, păstrăvul și somnul,
aleseră de strajă-n jurul ei.
De-atunci, mereu, în fiecare seară,
trimisul diavolului pe pământ
se plimbă singur pe sub frunza rară,
purtând la glezne vânătă de ceară
veriga unui mare legământ.
1948

Maria Văduva - Țiganca (Rița)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E Rița, fecioară cu ochii sprințari,
Cu sânii ca de piatră,
Născută-n alaiul a zece cobzari,
Regină pe șatră.
Zglobie ca vântul cutreieră văi
Și negre poiene
Și ochii ei tineri îi joacă-n văpăi
Pe umede gene.
Cosița ei creață pe umerii goi
Îi cade-n inele,
Surâsul i-aruncă pe-ntregul zăvoi
Sclipiri de mărgele.
Când naște sub corturi în vânt legănat
Și-n zvon de sandale
Cu patimă cruntă ciocanele bat
Pe vechi nicovale.
Râd galbenii-n plete, sar banii pe sân
Loviți de furtună
Și geme ca vie sub meștere mâini
Lauta străbună.
Târziu stau nomazii la stele culcați,
Iar ea pe câmpie
Sărută văzduhul cu ochii dilatați
De-o sfântă beție.

Christian W Schenk - La Icoană

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La picioarele lui sfinte
Stă fecioara-ngenuncheată
Parcă vrând ea să alinte
Vina lumii-n cruci legată.
Lângă ea stă sfânta mamă
Prăbușită în durere
Care prin suspine cheamă
Domnului sfânta-i veghere.
Stau, mă uit adânc, în pace
La icoana-n lăcrimată
Unde sus pe cruce zace
Izbăvirea noastră toată.
Mă întreb: „Ce ni s-a dat
De ce noi iarăși am trădat?”

Plus 2 - Peste, Caut Fecioara