fara luna

Nu era lună-n noaptea ceea,Nici o sclipire, nici un foșnet, nicimăcar suflare umedă-n mareea.Noi singuri stăteam pe țărm, între nisipuri,împleticiți în dragoste, răpușide-o contemplare fără chipuri.Murise marea, mâna ta străinăîmi odihnea pe umăr, șiun sânge lenevos, ca o rășină,trecea prin noi. Dar, ca la o răspânte,deodată m-ai întors spre gura ta-și marea, vântul, sângele-ncepu să … Citește mai mult