experiențe de viață – Versuri.pro

DOC feat Vlad Dobrescu - Cicatrici

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Strofa I – Vlad Dobrescu:
Stau aici și număr cicatricile pe trup și pe dinăuntru,
Niciun motiv să mă plâng, dimpotrivă-s mândru.
Și-o să le port ca pe-o decorație,
Că-n general cele mai bune lecții nu ți le predau aliații.
De-a lungu’ vieții am luat și țepe, recunosc,
Dar prefer să mor fraier decât să mor prost.
Mă întreb, cine-și cheltuie timpul mai cu folos?
Cine aleargă prin ploaie sau cine așteaptă la adăpost?
Uite: Semnele astea îți arată pe unde am fost
Craniu spart în 98′ când mi-am luat un mare box,
Că eram prea tare-n gură
Lumea-n jur îngrijorată că aș fi luat-o pe arătură.
Sătul să mă îmbrac în fiecare zi cu același rând de țoale mereu
Scrisul de pe tricou, ăștia credeau că e numele meu.
Noaptea cu paralizie în somn, să adorm era o luptă
Stând pe o canapea extensibilă, ruptă
Cu mâinile pe piept, poate-s chiar mort deja.
Da’-n cazul ăsta ce rost are a mai mă proteja?
M-am riscat și am câștigat
Dar și de-aș fi pierdut greșit ar fi fost ca frica de eșec
Să mă fi ținut să nu mai fac nimica
Și acum mă lupt cu asta fiindcă-s numa’ la jumate de drum
Mai am multe de învățat privind în spate
La ce puțin știam de fapt pe când credeam că le știu pe toate.

Refren – DOC & Vlad Dobrescu:
(DOC) Nu m-au durut la timpul lor
Au trecut așa ușor, dar m-au durut în viitor
Și încă.
(V. D.) Nu-s doar semnele pe corp
Sunt și cele de pe cord, fără ele nu sunt tot
Încă.
(DOC) Mutarea mea de sine sunt checkin-uri
De-aia zic mereu că e bine, știu ce înseamnă să te chinui
Și încă.
(V. D.) Lasă să doară, așa crește
Cine nu trăiește, nu povestește!
Am cicatrici..

Strofa II – DOC.
Stai măi femeie jos, nu mai țipa, te rog,
Iar mă tripez prost, și iar o iau din loc.
Hai să șlefuiesc un ciot din câte-au fost,
Poate mă pricep, auzi – da’-mi dai și mie-un foc?
Ca și copil am căzut mult,
Am întrevăzut că va fi bine, am avut văzul bun.
La dracu’ – și-acum lupt cu sine, tot nu mă supun.
Viața mea e ca spălatul pe mâini – nu pot fără să pun.
Suflet în ce fac – și asta mă consumă.
De-aia dau pe „gicon?” jumate din cât faci tu pe lună
Plus că m-ajută să uit ce zice aia bătrână,
Că ea e în curând țărână, băiatul ei cui va rămâne?
Fată, știi – tot ce am împart cu tine.
Și dacă nu se împarte bine, partea mare îți revine ȚIE.
Când de-un Crăciun am dat pe ghete o mie
Știi că-s doar rănile sărăciei din copilărie
Mami, ia-mă naibii-n brațe că știi că am nevoie,
Răsfățat ca domnul Goe, ai grijă de domnul poet,
N-oi fi făcut eu vreo arcă, dar altul ca mine nu e.
Numai tu știi că nu-i joacă ci că-mi vine bine boem
Timpul a închis rănile, le-a uns cu ceva vreme,
M-a lăsat cu cearcănele astea de le tot plimb pe pernă,
Știu, mi-ai luat o cremă, nu m-am dat – dar nu de lene,
Ci c-am alte cicatrici, ești cea mai bună dintre creme.
Dă-mă cu tine..

Refren – DOC & Vlad Dobrescu: x2
(DOC) Nu m-au durut la timpul lor
Au trecut așa ușor, dar m-au durut în viitor
Și încă.
(V. D.) Nu-s doar semnele pe corp
Sunt și cele de pe cord, fără ele nu sunt tot
Încă.
(DOC) Mutarea mea de sine sunt checkin-uri
De-aia zic mereu că e bine, știu ce înseamnă să te chinui
Și încă.
(V. D.) Lasă să doară, așa crește
Cine nu trăiește, nu povestește!
Am cicatrici.

Richard Bach - Certificat de Maestru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Prin aceasta se certifică faptul că purtătorul acestui certificat este declarant Maestru al Spațiu-Timpului și este autorizat să exercite un deplin control asupra tuturor evenimentelor din viața personală precum și asupra unui număr nedefinit de experiențe de viață simultane, să își focalizeze conștiința la voință, să aleagă liber triumful sau tragedia, după cum dorește pentru propria educație și distracție. Acest certificat se supune următoarelor limite: autoimpuse.
Este acolo
acest certificat,
în buzunarul fiecărei persoane.

Pasărea Colibri - Dintr-O Carte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

1. Am văzut adâncul,
Acolo sus în munți,
Am văzut și învingătorii,
I-am văzut pe cei înfrânți.
2. Am plutit cu norii
Deasupra de vulcan,
Am fost cel mai bogat din lume
Când n-aveam nici un ban.
3. Am întâlnit și moartea
Pe când eram băiat,
Dar m-am îndrăgostit de viață
Aproape imediat.
4. Reclame și deliruri,
Și fete, poezii,
Am fost și cerșetor și rege
Chiar în aceeași zi.
R. Cât am râs, cât am plâns
Nu mai știu, poate-i scris în vreo carte,
Mâine sigur zorii mă vor lumina
Și-am să plec mai departe.
5. Am văzut bancherii
În limuzine lungi,
Am văzut și autostrăzi pe unde,
În cer poți să ajungi.
6. Am văzut războaie
Și răni fără sfârșit,
Am văzut și-ndrăgostiți pe valuri
Și eu cât am iubit.

Anne Sexton - Căutătorii Rai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ne naștem cu noroc
adică cu aur în gură.
La fel de nou și neted ca un strugure,
la fel de pur ca un iaz din Alaska,
la fel de bine ca tulpina unei fasole verde-
suntem născuți și asta ar trebui să fie suficient,
ar trebui să putem continua din asta
dar trebuie să înveți despre rău,
află ce este subuman,
află cum sângele iese ca un țipăt,
trebuie să vezi noaptea
înainte ca cineva să-și dea seama de zi,
trebuie să asculți cu greu animalul dinăuntru,
cineva trebuie să meargă ca un somnambul
pe marginea unui acoperiș,
trebuie să arunce o parte din corpul ei
în gura diavolului.
Chestii ciudate, ai spune.
Dar aș spune
trebuie să mori puțin,
faceți o carte de meciuri în mână,
vedeți cel mai bun prieten care vă copiază examenul,
vizitați o rezervare indiană și vedeți
penele lor de plastic,
visul mort.
Trebuie să fii prizonier o singură dată pentru a auzi
încuietorul se răsucește în intestin.
După toate astea
unul este liber să apuce la copaci, pietre,
cerul, păsările care dau sens din aer.
Dar chiar și într-o cabină telefonică
răul se poate scurge din receptor
și trebuie să o acoperim cu o saltea,
și apoi sfâșie-l de la rădăcini
și îngropați-l,
îngropa-l.

Bibanu feat FeaT. sisu & Dj Wicked - După Atâtea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Bibanu.
După atâția ani am cunoscut atâtea bagaboante,
Că puteam să înființez o nouă facultate.
După atâtea bagaboante n-a rămas nimic (nimic),
Decât vrăjeala care în timp s-a transformat în tic.
După atâtea nopți pierdute și zile fu*ute, mă crezi,
Am rămas cu cearcăne, încearcă să le vezi.
După atâtea show-uri terminate mai târziu,
Am telefonul plin de numere pe care încă nu le știu.
După atâtea sticle desfăcute, golite,
Ridic două statui ficatului pentru că încă îmi permite.
După atâta fum aș umple România de scrum,
Și pentru cunoscători aș scoate un parfum.
După atâția ani au strâns atâtea bagaboante,
Atâtea nopți crunte m-au lăsat cu cearcăne.
Atâtea show-uri reușite și numere cu zece cifre,
Lasă-n mine momente de-a dreptul fericite.
BIS.
După atâția pași greșiți nu ai cum să mă-nveți,
Aș putea să zic, că am trăit vreo nouă vieți.
După atâtea reușite ai putea doar să regreți,
Că nu mai e încă o viață pe care s-o respecți.
Bibanu.
După atâtea șoapte rostite prea încet,
Mă gândesc, că toată viața nu am avut niciun regret.
După atâția nimeni cunoscuți care zâmbesc fals,
Acum aștept jigodia care să facă primul pas.
După atâtea lacrimi de praf, vărsate la mișto,
Nu mai cred în femei, acuma sunt Gadjo Baro.
După atâtea tentative eșuate de a mă-mbogăți,
Băiatul nu mai e burghez, acum le face loc la alții.
După atâția proști am început să cred că stau bine,
Când văd că sunt mulți alții mult mai praf decât mine.
După mii de kilometri ca turist,
Dacă mă las de tot mâine pot să mă fac taximetrist.
După tot ce am văzut nu mă mai miră nimic,
Și cred că știu prea multe după tot ce-am auzit.
După tot ce ai văzut poți să te gândești un pic,
Că-n viața asta, ăsta e programul zilnic.
BIS :.
După atâția pași greșiți nu ai cum să mă-nveți,
Aș putea să zic, că am trăit vreo nouă vieți.
După atâtea reușite ai putea doar să regreți,
Că nu mai e încă o viață pe care s-o respecți.
După atâtea instanțe, fete și zdrențe-n zeghe,
După atâtea nopți în care am stat de veghe,
După atâtea rime și piese scrise,
După atâtea țigări stinse și apoi aprinse,
După atâtea albume și critici fără nume,
După atâtea zile nasoale, dar și unele bune,
După atâtea curve care nu știu ce vor de la mine,
Fac contabilitatea la banii dați pe bile.
După atâtea calcule în sfârșit realizez,
C-aș fi putut să am miliarde și să nu am niciun stres.
După atâtea și atâtea care s-au adunat,
Mâncători de c***t poluează aerul și așa poluat.
După atâția proști și atâtea vorbe fără niciun rost,
După atâția idioți care vor să pară haioși,
După atâția prieteni care defapt nu erau,
După atâtea și atâtea desfac o sticlă de vin și o beau.
BIS.
După atâția pași greșiți nu ai cum să mă-nveți,
Aș putea să zic, că am trăit vreo nouă vieți.
După atâtea reușite ai putea doar să regreți,
Că nu mai e încă o viață pe care s-o respecți.