executie – Versuri.pro

Marin Dorel - Ceaușescu Executat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ceaușescu executat.
Și din Arad la Timișoara
Și-n București și-n toată țara,
Bat clopotele acuma toate,
Bat clopote de libertate.
Și Ceaușescu înspăimântat
Era nervos și disperat,
Și din palat a decolat,
Și spre Târgoviște a plecat.
Și pe un câmp tare înghețat,
Acolo el a decolat,
Și de armată a fost somat
Și fără milă în incatusat.
Și în ziua sfântă de Crăciun,
Când este mare sărbătoare,
Românii cu inimă de huni,
Au hotărât ca să-l omoare.

Christian W Schenk - Plutonul de Execuție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mentorului meu Tudor Arghezi.
Vin șapte soldați cu pușca în mână.
Sunt singur pe câmpul cu maci.
În piața centrală gloata se-adună.
Strâng flori pentru tine, tu una ce taci.
Sergentul dă ordin. Soldații ascultă.
Gloata nu știe cine-i la zid.
Buchetul e gata. Lumea e multă.
Mă bucur s-ascult cu tine un lied.
Plumbul sfâșie cârpa din piept.
Voi pune-o lumânare în sufragerie.
Sergentul dă ordin. Soldații stau drept.
Pe câmpul de maci o boare adie.
Așteaptă-mă seara. Vin pe la zece.
Soldații-s în cazarmă. Gloata se-mprăștie.
Mortul atârnă în frânghii. Petrece.
Vom fi întreaga noapte și altele o mie.
Orașul stă la masă. E ora pentru cină.
Se-ntunecă tot roșul pe câmpul plin de maci.
Voi veni la nouă. Gândul mă alină.
Plec eu, tăcutul, singur spre tine tu ce taci.

Jorge Luis Borges - Într-o Dimineața a Anului 1649

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Își taie drum prin gloată și privește
În dreapta și în stânga. S-a desprins
Din chingile escortei. A învins
Convenția minciunii ce-l tocește.
Și-a înțeles că azi primește moartea,
Și nu uitarea, și că este rege.
E osândit. Cumplita clipă rece
Nu-l înspăimântă. S-a-mpăcat cu soarta.
A fost, ca bun trișor, indiferent.
Băut-a cupa vieții pân’ la fund.
Rămas-a singur cu casapul crunt.
Nu-i speriat. Acești judecători
Nu sunt Judecătorul. Merge lent.
Zâmbește Carol ca de-atâtea ori.

Truda - Teoria Lunetistului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Te-am ales când te-am votat (votat)
Te-am făcut un om bogat (bogat)
Dar acum tu ai de ales (de ales)
Între viață și deces (deces).
Funcția nu-i garanție
Că ajungi în rai.
Un glonț în frunte ca să strice freza
Cu un glonț în frunte, am rezolvat problema
Un glonț în frunte e soluția mea
Să nu-ți mai bați joc de țara mea.
Un glonț în frunte ca să strice freza
Cu un glonț în frunte, am rezolvat problema
Un glonț în frunte că deloc nu-i greu
Să nu-ți mai bați joc de poporul meu.
Doar o șansă îți mai dau (îți dau)
Ca să faci exact așa cum vreau (vreau)
Să mă crezi, nu sunt om rău (om rău)
Dar pe glonțul meu stă scris numele tău
Sunt sigur că poporul îmi va mulțumi.
Un glonț în frunte ca să strice freza
Cu un glonț în frunte, am rezolvat problema
Un glonț în frunte e soluția mea
Să nu-ți mai bați joc de țara mea.
Un glonț în frunte ca să strice freza
Cu un glonț în frunte, am rezolvat problema
Un glonț în frunte că deloc nu-i greu
Să nu-ți mai bați joc de poporul meu.
Voi face ca pe vremuri
Când cineva fura
Îl execut și-l dau exemplu
Să tremurați de frica mea.
Un glonț în frunte ca să strice freza
Cu un glonț în frunte, am rezolvat problema
Un glonț în frunte e soluția mea
Să nu-ți mai bați joc de țara mea.
Un glonț în frunte ca să strice freza
Cu un glonț în frunte, am rezolvat problema
Un glonț în frunte că deloc nu-i greu
Să nu-ți mai bați joc de poporul meu.
Un glonț în frunte
Cu un glonț în frunte
Un glonț în frunte e soluția mea
Să nu-ți mai bați joc de țara mea.
Un glonț în frunte
Cu un glonț în frunte
Un glonț în frunte că deloc nu-i greu
Să nu-ți mai bați joc de poporul meu

Radu Gyr - Țepeș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Țară.
Așa, ca să petrecem împreună,
în cinstea dumneavoastră, boieri mari,
am tras în țepi cinci tururi de șalvari
și-un pașă cu turbanul cât o lună.
Aici, scâncește încă un vlădică
proptit într-o prăjină de arțar.
Alături, se holbează un tâlhar,
că vârful țepii i-a ieșit prin chică.
Ciorchinii grași de hoți și pierde-vară
îi sprijin, să nu cadă, în araci,
și-n lungi frigări cioplite din copaci
înfig curvari și vânzători de țară.
Să-nceapă cina! Toarnă-mi în bardacă,
tu, Doamnă, vinul ochilor tăi clari,
să beau pentru jupânii puși în pari
și pentru fierul care zburdă-n teacă.

Radu Stanca - Trandafirul și Călăul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

După ce capul ei frumos căzu,
Omul cu gluga roșie, sclipitoare,
Proptit de stâlp, din părul lung văzu
Un trandafir căzându-i la picioare.
Și ca lovit de-un trăznet nemilos
Cu mintea și privirile confuze,
Îl ridică, fără să vrea, de jos
Și-l apasă, însângerat, pe buze.
Din clipa-aceea, zile, nopți la rând,
El care-a dus la moarte nepăsându-i
Sute și zeci de suflete plângând
Plânse amar, cu sufletul, la rându-i.
Și-ncins cu-o rasă neagră, plin de zel,
Porni să caute milă și iertare,
Erau atât de mulți uciși de el
Că-ntregului oraș cerea-ndurare.
Dar totul fu-n zadar, căci nimănui
Nu-i surâdea prezența-aceasta neagră.
Fugeau cu spaimă toți din calea lui.
Se ascundeau de el, gonind în grabă.
Iar el, bătând orașu-n lung și-n lat,
Nu înceta să plângă-n gura mare.
Nu era nici oprit, nici ascultat.
Țipa întruna, fără încetare.
Și urmărit de chipul ei frumos
Ca-ntr-o imensă, stranie demență,
Umblând cetatea-ntreagă-n sus și-n jos
N-afla cerșind, nici pace, nici clemență.
Dar într-o noapte-adâncă, biet nerod,
Cuprins pe străzi deodată de mânie.
Se îndreptă spre vechiul eșafod
Și-și puse iarăși gluga purpurie.
Pe urmă scoase floarea rea din sân
Și frământând-o-n palme, plin de ură,
O-ntinse pe butuc, rânjind păgân,
Și-o despică în hohot cu securea.
A doua zi, pe stâlpul înroșit,
Întâii trecători, stropiți cu rouă,
Găsiră un cadavru, prăbușit
Pe-un trandafir uscat, tăiat în două.

Gheorghe Tomozei - Execuția

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Poiana cu nume idilic, plutonul
De execuție și bineînțeles,
Condamnatul.
Care zice: Aveți dreptul la un ultim
Răvaș către muiere, la tutun
Și la un gât de rachiu!
Soldații își fumează trabucele
De la Winston Castro, beau
Și scriu, cu creioanele
Muiate în gură.
Spre seară cadavrele sunt cărate
Cu un furgon de pâine
Iar Condamnatului i se pregătește
Un nou pluton.
Mâine, execuția se va repeta.
Iarăși tutunul, rachiul și
Creionul chimic. Doar Condamnatul
Va rămâne să-și îngroape
Ucigașii…

Perpessicius - Din Șanț, Executații…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din șanț, executații privesc cu ochiul fix
Spre stelele sublime ce ard în depărtare,
Și-n recile pupile sticlirile stelare
Trezesc reflexe stinse de dincolo de Styx.
Prin viile din preajmă e-un strașnic chiuit
De greieri ce cu mustul s-au îmbătat și joacă
Și țipă să trezească pe cei ce-ntr-o băltoacă
De sânge zac în șanțuri, sătui de chefuit.
Din urna neagră-a zării – un zar al negrei sorți –
Un reflector irumpe cu lungile-i antene,
Cădelnițează-o clipă pe locul gravei scene
Și-apoi aruncă giulgiuri și lespezi peste morți.

Firdousi - XVI1 Kobad Fiul Lui Piruz Prințul Kesra Îl Dobora Pe Mazdak Și-l Trimise La Moarte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mazdak dis-de-dimineață din palatu-i se-ndreptă
către șah zicând acestea: „O puzderie de capi
ai învățăturii noastre și ai noștri credincioși
cu neprihănite inimi au venit din patru zări,
să-i aduc, să-i fac să plece?”
Auzindu-l pe Mazdak,
șahul porunci de-ndată către al său cămăraș
să-i primească; Mazdak zise preaputernicului șah
„Locul ăsta prea îngust e pentru gloata celor mulți;
cred că n-or să aibă unde sta-naintea lui Kobad,
cred că bine e să mergem în câmpie spre-a-i vedea.”
Șahul porunci să-i poarte tronu-afară din serai
și din sala de-ascultare-n tron să-l poarte către câmp.
Și ajunseră-n câmpie treizeci mii mazdakieni
și se-nfățișară veseli dinaintea lui Kobad.
Mazdak zise către șahul lumii : „O, tu, care ești
mai presus de-nțelepciune și de binecuvântări!
Află că doar fiu-ți, Kesra, legea nu ne-o-mpărtăși;
cu ce drept se-ndepărtează? Trebui-va să-i cerem
o făgăduială scrisă chiar de însăși mâna sa
că se leapădă de calea asta rea. Cinci lucruri fac
să ne-abatem de pe calea dreaptă, și-omul înțelept
la acestea cinci nici una nu mai poate-adăuga —
iată-le întâi e pizma, răzbunarea-n rândul doi,
cea de-a treia e mânia, -a patra-i anevoia grea,
și a cincea-i lăcomia ce-nrobește pe-orice om.
Dacă birui divii-aceștia citeșicinci, abia atunci
îți va fi vădită calea Celui peste lumi stăpân.
Doar cinci lucruri fac anume că femei și bogătași
sunt perzania credinții-adevărate pre pământ ;
trebuie dați în mâna obștii, dreapta lege dacă ‘
vrei să nu-ndure vătămare. Numai priri femei se nasc
pizma, pofta, trebuința, care, tainic, se-ntrețes
cu mânia, răzbunarea, și-atunci divu-ntunecat.
Notă informativă :
Kesra Nusiran (513-579), fiul lui Kobad, unul dintre cei mai puternici
șahi Sasanizi, care a înăbușit răscoala lui Mazdak.
mintea-n cap le-o rătăcește celor care-s înțelepți;
deci să-ncapă-n mâna obștii și femei și bogătași!”
Glăsuind aceste vorbe prinse mâna lui Kesra,
faptă ce-l uimi pe prințul tronului iranian ;
tânăr și vestit, el, mâna cu mânie și-o smuci
și privirea și-o întoarse de pe ochii lui Mazdak.
Kobad zise către-acesta surâzând : „De ce îi iei
lui Kesra mânia-n seamă?” Îi răspunse-astfel Mazdak :
„Prințul urmărește-n taină altă cale decât cea
dreaptă care e a noastră și de legea noastră. nu-i.”
Șahul lui Kesra îi spuse :, Nu e bine să te-abați
de la legea-adevărată.” ‘dădu răspuns Kesra :
„Dacă-mi dai o păsuire, dovedi-voi în curând
că părerea asta-i calpă, și ce-i calp și ce-i stricat
când ieși-vor la iveală, ceea ce-i adevărat
străluci-va chiar sub ochii-ți!” Glăsui-ntr-astfel Mazdak :
„Șahului, ce luminează lumea, câte zile-i ceri?”
Prințul Kesra îi răspunse: „Am nevoie de cinci luni;
într-a șasea, voi răspunde șahului de-a-fir-a-păr.”
Se-nțeleseră ei astfel și se-ntoarseră din câmp,
iar Kobad cu fruntea-n slavă merse în seraiul său.
Kesra peste tot trimise oamenii ce și-i știa
învățați și-având putere să îi sară-n ajutor.
Kesra ascultă bătrânii, și-apoi merse la Kobad
și despre Mazdak îi zise : „Iată vremea a venit
s-aflu lege-adevărată; dacă e în ea Mazdak,
dacă și învățătura lui Zardoșt e calpă, -atunci
smulge-voi urzica asta din adâncul inimii,
și în locu-i însuși-voi legea sfântă-a lui Mazdak.
Dacă nu e bună calea ce-a urmat-o Fereidun,
lumea trebuie să se scape și de Zend-Avesta-acum,
căci deajuns e-nvățătura proorocului Mazdak,
și-oamenii drept călăuză va să-l aibă doar pe el.
Dar vorbirea-i de e calpă, de nu merge-n calea Lui,
Domnului preasfânt, atuncea tu întoarce-te scârbit
de pe calea-i și credința-i, și zmintitele-i cerinți
zvârlete cât mai departe, și mi-l dă în mână viu,
și pre el și pre aceia care sunt părtașii lui,
creierii să li se smulgă să fie jupuiți! ”.
Pe când, dis-de-dimineață, Soarele își arătă
mândra lui coroană de-aur și părnintul se făcu
un ocean de fildeș proaspăt, fiul dulce grăitor
al lui Kobad, șahul lumii, cu mubezi și cu cei
mari merseră întins și-olaltă la seraiul șahului ;
merseră-nde-ei șoptindu-și, calea dreaptă căutând.
Un mubed care din gură inimile fermeca,
se-nfățișă naintea lui Kesra și-a graiului
poartă și-o deschise-n fața adunării și-agrăi
lui Mazdak : „O, tu, ce cauți adevărul! Ai adus
nouă lege-n omenire, și-n devălmășie-ai pus
și femei și bogăție. Dar cum va cunoaște-un fiu
cine e al său părinte, și părintele-al său fiu?
Dacă toți sunt deopotrivă, dacă oameni mici și mari
nu mai au vreo osebire, care vor mai vrea atunci
să slujească și cum, oare, lumea se va cârmui?
Pentru tine, pentru mine, cine va trebălui,
cum deosebi-vom, oare, pre cei buni de cei mârșăvi?
Și când răposa-va omul, cine îi va moșteni
casa din părinți, norocul, când un șah și un fierar
deopotrivă-or fi? 0 lume s-o schimba într-un deșert ;
nu, nenorocirea asta să n-ajungă în Iran.
Când stăpâni sunt toți, pe unde sunt acei ce-s simbriași?
Când au câte-o visterie, vistiernic cine e?
Niciodată nici un ctitor de credințe n-a grăit
cum grăiești tu care-n taină, lucru unui div făcând,
către iad i-ndrumi pre oameni ; și-acest rău să nu-l socoți
singur printr-atâtea rele!”
La cuvintele-i, Kobad
tulburându-se, dreptate îi dădu celui mubed!
Kesra se uni cu-acesta, și de zbucium se umplu
duhul celui fără lege. Adunarea lung răcni :
„Mazdak să nu mai rămână lângă cel care-i stăpân
pe coroană! El ne strică legea-ntr-unul Dumnezeu!
Plece din mărita Curte!” și atunci al lumii șah
fu scârbit de-această lege, fruntea grea i se făcu
de durerea-atâtor fapte care s-au fost petrecut.
Șahul i-l dădu lui Kesra de îndată pe Mazdak
și pe cei care urmară legea sa și răul drum,.
printre care fură până la vreo trei mii de fruntași.
Șahul zise spre fecioru-i: „În această treabă, tu,
poartă-te cum vrei și-aminte nu-mi aduce de Mazdak!”
Kesra-avea-n serai grădină ale cărei ziduri mari
întreceau în înălțime piscurile unor munți;
puse să se sape-o groapă înăuntru, subt pereți,
și-mpărți pe-acești iritici și-i sădi — trei mii de pomi —
cu picioarele în aer, cap și umeri în pământ,
strașnic îngropați. Pe urmă zise-acestea lui Mazdak:
„Du-te-n falnica-mi livadă, căci sămânța ce-ai zvârlit
a dat roade pentru tine, o, tu, om nesăbuit!
Ai să vezi acolo pomii plini, cum nimeni n-a văzut
și n-a auzit să spună înțelepții din vechimi.”
Mazdak merse și deschise poarta larg nădăjduind
să găsească in livadă pomii încărcați de rod;
dar când a văzut acolo ce e, leșină scoțând
un puternic strigăt. Kesra puse să se-nalțe furci,
și-atârnă de ele ștreangul, de picioare-l spânzură
pe Mazdak nenorocitul și păgânul de Mazdak,
viu îl spânzură, l-ucise ciuruindu-l cu săgeți.
Dacă minte ai, tu, calea lui Mazdak să n-o urmez.
Cronica Șahilor

Ileana Mălăncioiu - Pact

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mă-nțelesesem bine cu călăul,
Execuția trebuia să aibă loc în zori
Și fiindcă mergeam fără împotrivire
Urma să fie aduse și flori.
Mai urma fără-ndoială să nu se știe
Întru cât eram vinovată
Fiindcă fusesem de acord să mor
Înainte de-a fi condamnată.
Ca să simt durerea cât mai puțin
Își ascuțise toată ziua cuțitele
Și le trecea prin foc în fața mea
Ca atunci când se înjunghie vitele.
Apoi, fiindcă nu putuse dormi,
Pentru orice fel de-ntâmplare
Se pregătise să-mi țină tot el
O cuvântare.
În zori s-a apropiat tremurând tot,
Ținea în mâini buchetul pregătit,
Ia florile, mi-a spus, am uitat să aduc cuțitele
Dar o să fie totuși ca și cum ai murit.