evul mediu – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Călător În Timp

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt călător în timp și mă distrez
bătând, ușor, la porți necunoscute
și, dacă îmi convine, avansez
cuvinte dulci, cu vrute și nevrute.
Căci vrute am mereu la îndemână
iar cele mai nevrute le tot scap
când mai primesc o palmă peste mână
și mi se spune că-s căzut în cap.
Dar nu mă las, și bat la alte porți
ba chiar în stânci din fața unor grote,
căci dacă știi în timp să te transporți,
găsești prin toate erele cocote.
De-ar fi să povestesc din aventuri
sau întâmplări trăite-n evul mediu,
ați crede că sunt zorii imaturi
ai zilelor de azi, ce n-au remediu.
Dar, ce știți voi!? Vă spun că vă-nșelați!
V-o spun ținând în mână o cheiță
cu care cavaleri la drum plecați
își încuiau centura la domniță.
De nu mă credeți, voi jura, din nou,
cu mâna-n buzunar, pe vreo năframă
pe care am primit-o ca erou
al unei nopți … în brațe la o damă.
Sunt călător în timp și, plictisit,
vă jur pe picul sfânt ce zace-n mine,
că de o vreme m-am îndrăgostit
și plec în viitor. Ceau, pa! Cu bine!.

George Coșbuc - Carol Robert

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Stăpânul țării feudale
Râdea de Basarab, pe cale
Venind cu sutele de-arcași
Turnați în zale,
Ce-i pentru-acești viteji ostași
O țară largă de trei pași?.
– „Sărmanul vodă, cum îl cheamă,
O fi-n pământ acum de teamă!
Ce minte-o să-l învăț! Să-l fac
Să ție teamă
Că eu sunt eu, și nu mă-mpac
C-un biet ca el, cioban sărac!.
Uitat-a că-i născut să fie
Păstor de oi și slugă mie? –
De barbă însă am să-l scot
Din vizunie.
Ce câini îl apără? Socot
Să-l spânzur eu cu câini cu tot!.
Curând, flăcăi! E plin paharul!
Auzi ce-mi scrie-acum tâlharul –
Dar cine crede el c-ar fi
Maghiarul? ”
Și regele râzând s-opri
Și-aceste vorbe le citi:.
„Mărite crai! Îți spui prin carte,
Că vecinic dinspre-a noastră parte
Vrem binele! Suntem cei foști
Și mai departe –
Și-acum tu uiți că ne cunoști
Și-alergi în strângere de oști!.
Eu sunt mai slab. Zic eu de mine.
V-am dat hăraci, că se cuvine,
Pe plac eu multe v-am făcut
Să fie bine.
Voi Severinul l-ați bătut:
Vi-l las, măcar eu n-aș fi vrut!.
Dar o rugare eu ți-aș face:
Să mi te-ntorci în bună pace,
Să te ferești, măria ta,
De drumu-ncoace.
Că mai pe-aproape de veți da
Nici unul viu nu veți scăpa! ”.
De hohote vuit-a malul;
S-a dat cu spaimă-n lături calul
Lui Robert. – „Tomo, fii stăpân
Că-ți pierzi Ardealul”
Nu-i prost românul că-i bătrân,
E prost că-i minte de român! ”.
Și-așa râzând, în zi de vară,
Frumoasele lor oști intrară
Adânc prin munții românești,
Adânc spre țară.
O, nu-ți aduc vulturii vești,
Roberte, -n drum ca să te-oprești?.
Căci iată, colo la strâmtoare,
S-aude-un corn de vânătoare
Și multe-apoi, chiuituri
Răsunătoare.
Se umple codru-ntreg de guri
Și ies românii din păduri.
Jucându-și coiful alb pe creste
Ei vin, și nu le prinzi de veste,
Năvalnic cad și iuți răsar
Ca din poveste.
Ei intră-n desetul maghiar
Și unde-ajung, îl lasă rar.
O, bieți maghiari, striviți în vale!
Ce mândri-ați mai venit pe cale,
Atâtea sute de arcași
Turnați în zale!
Cum pier acum acești ostași
În țara largă de trei pași!.
Și, fala lor uitând-o toată
Mureau zdrobiți, să ca să poată
Să-și scape capul, rupți și goi
Fugeau în gloată.
O, și la ziua cea de-apoi
Vor râde-aceste văi de voi!.
Tu-n gând bolboroseai o rugă
Ți nu gândeai decât la fugă,
Și-n spate, rege, tu ți-ai pus
Vestmânt de slugă –
Un gând nebun mi te-a adus
Și-acum te bate Cel-de-sus!.
Venit-a Dumnezeu să certe
Mândria ta, Carol Roberte!
De nimeni n-ai voit s-asculți,
Cel Sfânt te ierte!
Din pilda ta cunoaștem mulți
Că știu și regii-umblă desculți!

Lucian Blaga - Domnițele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Domnița din basmul acelei cetăți
într-o zi m-a-ntrebat:
„Tu știi – ah, tu nu știi – cine-a fost Uta?”
Amurg, mult mai vechi decât zilnicul soare apune,
sporea peste turnuri și-n preajma bisericii negre.
Tu știi – ah, tu nu știi! Cum nu aș ști pe trecuta
domniță, cealaltă, din slava evului mediu?
Tovarășa umbrelor astăzi, vie cândva!
Printre armuri, prin surele ganguri
mândră și albă trăia,
lângă scutul seniorului, Uta.
Caldă și castă, sub arătările inului,
minunea ființei se apăra.
Dar zâmbetul ei otrăvea toate văile Rinului.
Numai când spicul lega
ea-n anotimp din cetate ieșea.
Grea suferință era frumusețea ei pentru o țară întreagă,
pentru țara burgundă,
unde și astăzi ea sta, chip de piatră
sub bolta rotundă.
Scris i-a fost, scris,
tința sa fie, de vis.
Și mâna Domniței luat-am și-am zis:
Acesta e degetul care-ar putea
să-i poarte inelul, medievalul, cumplitul inel,
fiindcă văpaia vă este la fel.
Ca ea-ți porți și tu prin tot locul
sângele, râsul,
norocul și focul.
Prin ierburi când treci
incendii în rouă
stârnești, ah, tu nu știi – la fel amândouă.
Dar poate că nu se cuvine
gândului-cântec să-i prea urmez
pe toate cărările,
și nici să așez
în cumpăn
a toate luminile
și toate asemănările.
Domnița, cuvintele noastre-s morminte, nu crezi?
Morminte-n cari timpul și-a-nchis suferințele
în fața acelor frumuseți ce calea-i ating
rănindu-l cu-amarul lor farmec.
Sub bolțile-acestea, sub sfintele,
e bine, tu știi, să vorbim mai puțin
și mai rar. Să nu ne jucăm cu mormintele.

Nichita Stănescu - Neînțelegerea Acceptată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Eu sunt un bidon de benzină așezat pe treptele piramidei,
în evul mediu, când piramidele nu aveau înțeles
și când benzina încă nu-și găsise aflarea.
Pasărea Phoenix mă ocolește și nu mă bea.
Ea se duce în deșert să moară arsă de sete
pe ucigașul nisip.
Sufletul faraonului de multă vreme
a curs în Marea Mediterană.
Cruciada copiilor abia acum se pregătește.
După plecarea zeilor,
copiii au ajuns la putere
și se ațin cu mari cuțite în mâini
să izbească coaja de var a oului,
oriunde l-ar întâlni.

Adrian Păunescu - Incursiune În Evul Mediu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cetățile dau semne de oboseală,
turnurile lor abia mai bat ora,
grănicerii nebărbieriți au și plecat
în muncile agricole,
administrațiile corupte vând vederi
despre vechea prosperitate a cetăților,
maternitățile s-au unit cu grajdurile,
pentru a fi mai cald,
pentru a mai veni cineva din iesle,
cetățile dau semne de oboseală,
nu se mai găsește antichitatea,
nu se mai găsește animal viu,
degeaba s-au unit maternitățile cu grajdurile,
locurile în cimitire sunt perfect numărate,
nu se mai moare întâmplător,
se moare în timpul liber,
stabilit
anterior,
cetățile europene dau semne de oboseală,
statuile sunt date la topit și recuperat,
multă grijă pentru materia primă,
inutil ar fi să mai păstrăm
monumentele,
când și așa ele n-ar putea cuprinde
tot ce a fost cu adevărat monumental,
planuri de viitor,
vulcani care se descarcă întâmplător,
cetățile dau semne de oboseală,
populația iese veselă
să amenajeze paraginile.

Aurel Rau - Copernic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Viața astronomului – o poveste cu miliarde
de ani, dacă dai la o parte ceața.
Ziua intra-n biserică și se-nchina și el Fecioarei
ca unei doamne frumoase din Pomerania.
Ori mergea la episcop să vadă cărțile, clopotele
sosite în ceas de cumpănă, de război.
Se strecura ca o iasmă prin zarva pieții de pește
în port, și sta de vorbă cu lupi de mare
pe sub catarge cu vela mereu spre pol,
cu ochii în roza vânturilor.
Dar ceața aici recade și nu mai știi
sfârșitul cărții cu astrolab, când sunt nopțile
și-și închide coperta veacul.
El ia cu mâna, din Centru, Pământului Ptolemeilor
și-n locu-i așează Soarele. „Așezat ca pe-un tron regal”,
„își cârmuiește copiii, planetele, care
se învârtesc în jurul său”.

Benjamin Fondane - În Evul Mediu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În mintea mea se deapănă icoane
Din ce în ce tot mai extravagante;
Mă văd în echipaje elegante
Împodobite în luciuri de blazoane.
Pe cai și-n litiere văd baroane
La gât cu sclipitoare diamante.
Iar eu pudrat alăturea de-un fante
Admir vârtejul sec de milioane.
Eu sunt marchiz și tu o castelană;
Și când tu-mi zbuciumi inima-mi sărmană,
Lăsându-te la pieptul fiecărui,.
În față-ți mă înclin cu-o reverență,
Și mă întorn râzând, pe când tu stărui
În urma mea: „Ah, ce impertinență! ”