evocari – Versuri.pro

Constantin Michael-Titus - Evocare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cum te pot chema aici să fii lângă mine,
dragostea mea?
Să cer vântului ce disprețuiește spațiul
să mi te-aducă năvălitoare?
Să cer stelelor ce sclipesc nemuritoare
să te compună pe bolta cerului?
Să cer luminii zilei care ne vede pe amândoi
să ne unească fețele?
Să cer lunii să te reflecte-n ochii mei?
Să cer nopții să-mi refacă sărutul tău
pe buzele mele însetate?
Să cer îngerilor să-mi fie emisari?
Să-i cer lui Dumnezeu să se facă părtaș
și să te răsădească-n mine?
Dar tu ești, dragostea mea, totul,
toate și mai mult:
Tu îți rezemi capul aici pe umărul meu,
tu mă strângi în brațele tale de fetiță,
tu năvălești în mine în orice clipă
și-mi răscolești singurătatea
cu șoaptele unei limbi necunoscute
din care știu numai “te iubesc”.
Tu ești înscrisă în sclipirea stelelor
cu creionul de argint
care nu desenează decât eternitatea.
Fețele noastre sunt aici unite
în lumina zilei căreia îi zâmbim amândoi.
Ochii tăi, și tu toată, se reflectă
în lumina ochilor mei.
Sărutul tău îmi arde pe buze și
se unește cu setea în sărutul
care nu este decât al nostru.
Îngerii poartă mesagii de la tine la
mine și înapoi și de aceea
gând în gând,
ne scriem la fel.
Dumnezeu este părtaș.
El a comis același păcat al majestății
supreme a iubirii
căci El a vrut ca totul să meargă către
răsădirea ta în mine.
Dragostea mea, ești eu, sunt tu.

Romulus Vulpescu - Evocare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De câtă iubire eram în stare,
Adu-ți aminte – în studenție.
De câte poetici nobile, rare:
Glorii și riscuri – flamură ție.
Ce rute crâncene prin timp întoarse,
Câte popasuri, câte săruturi,
Ce punți prăvălite, ce flote arse,
Câte ciocniri, ce sunet de scuturi..
Clipele tinere și idolatre.
Încă mi-e sete – plină e cana?
Parul tău flutura prin amfiteatre..
Timpul reține-l: scade, Ileana.

George Bacovia - Când Singur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când singur iar mă revăd
Și trece curând al meu nume,
Și-atâtea speranțe..
Mi-am zis: e târziu –
O, gânduri,
În lume!.
Când inspirată de evocări
Mai crezi în câteva glume
Sau al beției mister..
Mi-am zis: e târziu –
O, gânduri,
În lume!.
Și când, aproape, nimic nu mai ești,
Când cauți ca orice renume,
De-acum e târziu..
Mi-am zis: e târziu –
O, gânduri,
În lume!

Nichita Stănescu - Evocare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Evocare.
Ea era frumoasă ca umbra unei idei, –
A piele de copil mirosea spinarea ei,
A piatră proaspăt spartă
A strigat dintr-o limbă moartă.
Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzânda şi plângânda cu lacrimi mari
Era sărată ca sarea
Slăvită la ospete de barbari.
Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.