Marcela Benea – Eternul Mort
Înfrăţită sunt cu singuraticii pini –fără foşnet strident,în tăcerea lor stau apăratăsigură că vânătorulnu mă va ochi pe la spate.Aici aş putea plânge în linişteeternul mortce pe deasupra îmi trece –cu ochiul încerc să-l ating,cu mâna –ochiul se stinge lent,mâna tot mai mult aducecu scoarţa de pin.Pentru că l-am iubit,pentru că încă-l iubesc,cu absenţa lui … Citește mai mult