Benedict Corlaciu – Prezicere

Atât de-nfrigurata pleoapelor pojghițătremură în somnul albastru – cafeniu.E târziu, fetiță,e târziu –și steaua mea și îngerul se joacă de-a pustiu.Oare luna asta-i beată criță, de-i e mersul ca un orolog stricat?De-atât coniac băut, s-o fi uscat și fundul sticlelor zvârlite pe podea.E târziul ca un pas, pe care nimenea nu-l mai vâră-n născătoare sau … Citește mai mult