erezie – Versuri.pro

Costel Zăgan - Erezia Românului de Cursă Lungă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Măi al dracului român
Cică a ras iarna da’ numai în locurile mai dosnice
Ca şi cum obrazul politicii ar fi altceva
De pildă dimineaţa cum ai deschis ochii
Dai nas în nas cu respectivul organ
Mai mare ruşinea
Dai să te fereşti la stânga la dreapta
El nu şi nu NUMAI PE CENTRU
Aşa s-a obişnuit aşa moare zău
Şi-atunci vă-ntreb ca prostu’
Oare n-ar fi mai bine să facem un om de zăpadă
Să vedem el ce orientare politică are.
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Costel Zăgan - Erezia Ultimului Cioban Biblic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Soartă meteo închid ochii să răsară soarele
Nu-mi pasă de roza vânturilor C-o singură rană nu se face un om Istoria patinează
pe muchia de cuţit a politicii Şi eu sunt ultimul reacţionar în viaţă vorba lui Octavian
Paler Pe cine mai aşteptaţi doamnelor
şi
domnilor
Că Gigi Becali încă nu şi-a încheiat
Dicţionarul Său Filosofic
Însă academia română e pregătită în
orice moment
Hai că-i mişto.
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Costel Zăgan - Erezia Mâinii Drepte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Porneşte absenţa spre noi demarează
în trombă singurătatea marea singură
tate zeroul absolut
Aşteptată de toţi
Hulită cu harfa şi flautul fermecat
Suflet somnambul cărat cu trenul de
marfă al disperării Totuşi cureaua de
transmisie a divinităţii
pe la
hopurile etice
îşi mai face simţită prezenţa
luminoasă
Cad din pat în pat
din
lac
în
puţ
Brusc
din crăpăturile inexistenţei
ies
la
suprafaţă
primii monştri ocazionali
marfă ieftină
promoţională
Picioare pline de noroi stelar
bâjbâiesc
după
ajutor
Cadavrul lui Dumnezeu duhneşte a nemurire
cale de-o poştă
Doamne
unde duce mâna mea dreaptă
Roua îmi fierbe pe buze
Soarele răsare
printre dinţii
încleştaţi
de
ură.
(Erezii de-o clipă II)

Aleksandr Blok - Ochi Somnolenți Nu Pricepeau Defel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ochi somnolenți nu pricepeau defel
Cum rătăcim aiurea noi prin lume:
Eu – înainte și în umbră – El,
Mereu aproape de un țel anume.
Avem putere ce mă-nfricoșa.
Pășeam robit de tainica-mi magie.
Când cineva de noi se-apropia,
Se-nspăimânta ca de o erezie.
Am străbătut orașe fel de fel,
Putea vedea oricând credula lume:
Eu – înainte și în umbră – El,
La fel ca mine. Dar c-un țel anume.
Februarie 1902
Volumul ”’Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”’