Grigore Hagiu – Erai Atât de Frumoasă
În după-amiezile-aceleacu paturi verzuiîntunecate la ferestrelângă presimțitul parc răcorosdespărțit de o stradă pustieîncinsă de soareerai atât de frumoasăîncât mi se făcea somnși deveneam materia greoaie și cețoasăabsorbindu-te laolaltă cu teamade a nu-ți mai putea da viațaniciodată la fel