Cincinat Pavelescu – Epitalam

Vă așteaptă barca-mpodobităDe flori muiate-n plâns de rouă,Tu și mireasa ta iubităPorniți voioși spre-o lume nouă!Să n-aveți frică-n largul mării;Ca să învingeți valul vieții,Aveți virtutea tinerețiiȘi mângâierea sărutării!Tu ești frumoasă, el cuminte,Râvnesc la fericirea voastră;Dar iată marea e albastrăȘi pânza-ntinsă. Înainte!Spre ținta vieții-mbrățișați,Zburați pe aripa iubirii,Aș vrea, în țara fericirii,Să ancorați!

Romulus Vulpescu – Epitalam

Anotimp de iubire al apelor lungisunând toropit și prozodic în maluri,când plouă cu astre-ostenite de vârstă,întoarse în mâluri primare de fluvii.Bogatele trupuri de carne lichidăcu vinele verzi – somnoroase tulpine de lintiți;artere submerse – liane de nuferi clorotici;nervoase vibrări de unde subțiri și foșnite,imensă-ncordare de fibre foind:iuți păstrăvi, plevușcă futilă, bibani melancolici,și somnii placizi – … Citește mai mult

Zorica Latcu – Epitalam

Iată, fecioare din Chios, răsare Luceafărul serii.Marea e lină, văzduhul e greu de miresmele verii.Țortele ard luminos și răsună de cântece casa;Doris, frumosul pescar, în iatac își așteaptă mireasa.Vântul suspină prin ierburi, și murmură marea căruntă,Mândre fecioare din Chios, să ziceți cântarea de nuntă.Tu erai cea mai frumoasă din hora fecioarelor noastre.Mulți cunoscut-au puterea privirilor … Citește mai mult