Epigoni – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Epigoniștilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O, muză de foi mânjite,
fă dreptate printre vite!
Nici vers infantil nu știu,
ca bezmeticii îl scriu,
se cred metaforofagi..
Vino de urechi să-i tragi!
Țipă-n metaforofile
ca nebunele-n azile..
Toți scârbiți sunt de real,
nemurire-au ideal,
dar pe versuri de doi lei,
de idei pletoși.. Și-s chei
nu de succes, sau de uși,
ză (bă) loșii nesupuși..
Îi conjur la demnitate
-cărturari fără de carte,
să-și vadă din ochi gunoiul!
Le urez noroc.. sau roiul!!!

D. M. G. - Epigonii Vechi și Noi (A Treia Revizuire)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Epigonii vechi și noi..
(parodie-pamflet, specie literară nerecomandată celor lipsiți de umor..)
Mi-a sunat, ieri, telefonul, numărul era „ascuns”,
Am avut o ezitare, însă, totuși, am răspuns..
Vocea unei secretare, cu accent necunoscut:
Legătură cu Maestrul.. numai pentru un minut..
(Când am auzit „maestrul” am rămas stupefiat,
Asta–i bună, eu, un nimeni, de.. „maestru!” apelat?)
Și aud.. pe cine credeți, dar mai bine nu vă spun,
Să nu risc o controversă: „Nu se poate, ești nebun!”
«Spune-mi, dragul meu prieten, astăzi ce mai născocești
Tot ceva legat de mine, alte teme nu găsești?
Știu că mulți, vorbind de mine, au o pâine de mâncat,
Ceea ce, la urma urmei, nici nu e de condamnat..
Viața, astăzi, nu e simplă, trebuie să stea „în priză”,
Și cumva să se „descurce”, știu, am auzit, e criză..
Dar, m-a întristat teribil, despre mine ce s-a spus,
Ce-au visat în toiul nopții, ei, în mintea mea au pus!
Geniu, Demiurg, Luceafăr, astea «merg» când le ascult,
Dar să vezi «multiple sensuri», parcă totuși, e prea mult..
Când îi văd, cu câtă râvnă, numai sensuri noi găsesc,
Uneori, chiar mă amuză, dar, mai des, mă plictisesc..
Exegeți «cu ceafa groasă», cu talentul lor defunct,
Cum aud că spun o vorbă, că «ne tragem» dintr-un «punct»,
(Ce-i drept, unul «în mișcare», cu explozii și incendii,)
Au umplut biblioteca, de tratate și compendii!
Mi-au adăugat «valențe» și m-au tot cosmetizat,
Iar, din proletar, odată, m-au făcut un împărat!
Și mă simt, (de nu mă scapă, nici măcar arheologii,)
Ca fosilă sufocată sub un munte de elogii..
Cred că mintea li-i cuprinsă de o crasă indolență,
Hai, mai bine-n două vorbe, să vorbim de «concurență»..
De Alecsandri, de Donici, de Coșbuc, ai auzit,
Pe cei vechi, foarte probabil, cât de cât, i-ai mai citit..
Să îți fac o scurtă listă cu acei, ce, după mine,
Au «tras» tare să mă «prindă», precum.. turcii, la Rovine!
Minulescu, ecce homo, corigentul la «maternă»,
Ce mereu pierdea o cheie.. (dacă n-o ținea sub pernă!..)
Blaga, meșterul Manole, ardelean.. (dintre cei buni!)
Ce-o ținea una și bună cu corola de minuni..
(Aici, cred că se impune, o modestă precizare:
Nu e unul și același, cu ministrul nostru, care,
«S-a lăsat» de meserie, când mai mulți «milițieni»,
Au strigat că:”Ieși afară,..!” la palatul Cotroceni.).
Cântând fără țară, Goga scotea strigăte-n pustiu..
(Să mă sperie, nu alta.., sincer, chiar era să fiu!)
Voiculescu, Crainic, Cotruș, toți aveau simțul măsurii,
O tripletă de speranțe.. o spun cam.. la colțul gurii!
De Pilat, de Anghel, Iosif, iarăși, încă o tripletă,
Rapsodii, pasteluri multe, din păcate.. desuete.
De Doinas, să mă împiedic? Pentru mine e un «ciot»,
A rămas uitat în ceață, cu «mistrețul» lui, cu tot!
Of, Bacovia, sărmanul, cu limbajul lui de plumb,
Și umor cât diferența dintre „nasture” și „bumb”..
George Lesnea, ce, partidul, peste tot, el îl vedea,
Și în rufele pe sârmă și în zațul de cafea..
„Lidice”, zis Jebeleanu, .., cam ciudat, tare călțos,
Cu calibru de „colibri”.. cum să-l iau în serios?
Labiș, care, prea de tânăr, din păcate, brusc, s-a „stins”,
La vânat de căprioare, într-un miez de ev aprins..
Topîrceanu, .. pe spinarea unui bivol-mușchi de fier,
Coțofana lui și cioara ca o boabă de piper..
Cu Beniuc, aveam speranțe, către el, priveam o vreme
Dar m-a desumflat amarnic, .. „grâu-i strașnic, nu-s probleme!”
Bun tătaie e Arghezi, de cuvinte potrivite,
Printre vorbe de sudalmă și îndemnuri pentru vite..
Dar când vezi că poezia, este plină de puroi,
(Telefonul de urgență este 1 (UNU) 1 (UNU) 2 (DOI)..)
Ion Barbu, nu se poate!.. să îl uit tocmai pe el,
(M-am distrat cu „Riga Crypto și lapona Enigel”!..)
Da, desigur, Păunescu, mi-a ținut o vreme piept,
Avea stofă și cultură, era un băiat deștept,
Însă, numai el o știe, cât talent a risipit,
Orzul poeziei sale, câte gâște a hrănit..
La Sorescu, la tot pasul, făcături laudative,
„Adunate-n cer grămadă”, „stocuri supranormative”..
Iar Dinescu, greu muncește, după cum prea bine vezi,
La Tănase, cu sloganul: „Mircea, fă-te că lucrezi!”
De Vadim, ca să fiu.. sincer, un tribun-gigant al minții,
În războiul lui cu hoții, ungurii și președinții,
(Despre el, numai de bine, ce vrei să mi-l urc în cap,
Și să intru în polemici, să nu știu cum să mai scap?)
Tot la dumnealui, tribunul, cu umor, eu m-am gândit,
Dorian, când a dat viață la „Iubito, ne-am iubit..”
Ildiko și cu Atilla.. (ar fi supergenial!)
Personaje de emblemă, imnului național..
Doamna Ana, doamna Nina, „siameze” delicate,
Cărora, le dau porecla de «pisici aristocrate»,
Ma susțin ca «argumente», pentru «titlul» ce îl dau,
Arpagicul cel celebru și simpaticul Miorlau..
Mai lipsește doar motanul, Felix, parcă se numește,
Personaj pe care „Preș-ul”, ca «mogul» ni-l pomenește..
Și mai amintesc doar una, din același «autor»,
„Iarna nu-i la fel cu vara!”.. (deși tinde-n viitor!).
Pe Brumaru, fostul medic, ce din zori și până seară,
Cu cuvinte triviale, o „alința” pe Tamara..
Sau Stănescu, «limba» iute, otrăvită, de șerpoaică,
Ce, iubirea, el o vede ca o tânără leoaică..
Nu mai spun de Cărtărescu, ce visează mult și bine,
Clipa când din simplu „-escu”, mă va depăși pe mine..
Cu „Florin” scriind romane, mazgălind caligrafii,
„Faruri luminând vitrine, antice fotografii,”
Cu infernuri de expresii, „aere cu diamante”,
Are șanse să ajungă, mai degrabă.. noul Dante!
În vizor mai sunt și alții: Stratan, Iaru, Cosovei,
Dar, în criză de „minute”, nu îmi pun mintea cu ei..
……………………………
Cei enumerați și alții, peste ani, au încercat,
Soclul meu să îl răstoarne, însă i-am „desființat”..
Mi-am propus ca peste dânșii „să trec falnic, fără pas,”
Ca un Pegas.. pe jăratic, nu.. grăunțe și «ovas»!
Când mi-am pus în funcțiune, geniul meu etern peren,
I-am lăsat pe toți în urmă, cu o tură de teren!
Puși la „zidul infamiei”, virtual aliniați,
I-am „tăiat” din lista Schindler, (lista celor grațiați..)
„Toată floarea cea vestită”, am trecut-o prin batoză,
Vorbim despre poezie, nu vreau să vorbim de proză..
Toți au vrut să-mi ia coroana, unii chiar și azi, încearcă,
Dar îi văd la naufragiu, împărțind aceeași barcă..
Artilerii de cuvinte, să mă bat cu ei în săbii?
Nu mai vreau ca să continui, fiindcă trag cu tunu-n vrăbii..
Totuși, când mi-ai scris „satira”, având iz de cloroform,
Eu m-am răsucit, amice, în mormântul unde dorm,
Te-am păscut la iarbă verde, nu cu trestie și fân,
Asta-mi e recunoștința șarpelui crescut la sân:
Văd cum îmi dorești căderea, de pe soclul meu la vale,
Cu satira ta acidă, operă de trei parale.. )))
După cum, cu ani în urmă, un sovietic președinte,
La tribuna Europei, a rostit niște cuvinte:
„Noi ca pietrele rămânem, pe sub apele ce curg,
Și pe noi, ne înfioară, doar.. temutul Luxemburg!”.
Tot așa, cu sus-numiții, nu de ei îmi este teamă,
Și, la ora actuală, iată, nu-i mai bag în seamă..
Însă, tu îmi stai ca piatra în pantoful încălțat,
Îți simt răsuflarea-n ceafă de.. cartof înfierbântat!
Uite, pentru scurtă vreme, vreau să fac un pas în spate,
Fără critici, antiteze, larmă și publicitate.
Îmi doresc să văd cum este să fii simplu muritor,
Ca în cartea, .. cum îi spune.. cred că:”Prinț și cerșetor..”
Mi-a ajuns, precum Crusoe, singur pe o insuliță,
Să îmi pună toți, sub lupă, fiecare vorbuliță!
Spune dar, urbi et orbi, tot ce, astăzi, ți-am transmis,
Că a fost realitate și nu doar un simplu vis.. )))
Gata, îți predau ștafeta și de bine eu îți zic,
După care, receptorul a făcut o dată: „clic”!
…………………………………………
Hai, maestre, nu se poate, dacă vrei, îmi cer iertare,
Doar nu vezi în treaba asta, un motiv de supărare..
Este drept, îți calc pe urme, pentru că nu vreau «plevuște»,
Vulturul.. chiar pui să fie, nu se satură cu muște.. ))).
D. M. G., decembrie 2010.

Christian W Schenk - N-Avem Ce Căuta Aici

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În lumea voastră sunt străin,
străin de toate, și de voi…
plini de nevoi
ne-mpreunarăm
vorbind la un pahar de vin
de vremurile mult mai bune
ce vor veni,
și au venit!
Dar astă lume
peste voi
s-a prăvălit
nepregătită
și pripită
v-a prins prea goi
de bunăstare
lăsând deoparte acel vin
băut pe-atunci de-ntreaga lume!
Acum vin parveniții toți,
ca niște hoți
la drumul mare,
pe o cărare
bătucită
de mafioți
ai poeziei,
cântând în sânul ereziei
valuta
celor ce-n putere
adună tot dup-a lor vrere
lăsând celor mai mici reduta
învinsă de la început,
din care resturi vulgul cere
o firmitură de-mprumut!
Toți epigonii-s la putere
lăsând talentele să moară,
să sfâșie tot ce-a rămas
din firmamentul în cădere
încet, încet,
și pas cu pas
a celor care-au mai rămas.
Azi sunt străini toți acei care
nu mai stau drepți în fața lor;
căderea-n loc de înălțare
le e deviza ce-i ridică,
nu prin talent pe-acel ogor
fost plin de flori,
de pomi,
de grâne,
de pajiști pline de mândrie,
acuma sterpe pașilor
ce vor s-o calce,
s-o învie
la strălucirea din trecut!
Străin sunt eu, și voi cei mici
străini sunteți în limba voastră,
vi se-ofilesc florile-n glastră;
n-avem ce căuta aici!

D. M. G. - Epigonii Vechi și Noi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Epigonii vechi și noi..
*parodie-pamflet, specie literară nerecomandată celor lipsiți de umorul sănătos cu care suntem înzestrați, din belșug, noi, oamenii cu adevărat deosebiți (sac!)..
Mi-a sunat, ieri, telefonul, numărul era „ascuns”,
Am avut o ezitare, însă, totuși, am răspuns..
Vocea unei secretare, cu accent necunoscut:
Legătura cu Maestrul.. numai pentru un minut..
(Când am auzit „maestrul” am rămas stupefiat,
Asta-i bună, eu, un nimeni, de.. „maestru!” apelat?)
Și aud, pe cine credeți, dar mai bine nu vă spun,
Să nu risc o controversă: „Nu se poate, ești nebun!”
«Spune-mi, dragul meu prieten, astăzi ce mai născocești
Tot ceva legat de mine, alte teme nu găsești?
Știu că mulți, vorbind de mine, au o pâine de mâncat,
Ceea ce, la urma urmei, nici nu e de condamnat..
Viața, astăzi, nu e simplă, trebuie să stea în priză,
Și cumva să se „descurce”, știu, am auzit, e criză..
Dar, m-a întristat teribil, despre mine ce s-a spus,
Ce-au visat în toiul nopții, ei, în mintea mea au pus!
Geniu, Demiurg, Luceafăr, astea «merg» când le ascult,
Dar să vezi «multiple sensuri», parcă totuși, e prea mult..
Exegeți „cu ceafa groasă”, numai sensuri noi găsesc,
Uneori chiar mă amuză, dar, mai des, mă plictisesc..
Cred că mintea li-i cuprinsă de o crasă indolență,
Hai, mai bine-n două vorbe, să vorbim de «concurență»..
De Alecsandri, de Donici, de Coșbuc, ai auzit,
Pe cei vechi, foarte probabil, cât de cât, i-ai mai citit..
Să îți fac o scurtă listă cu acei, ce, după mine,
Au tras tare să mă «prindă», precum turcii la Rovine..
Minulescu, ecce homo, corigentul la «maternă»,
Ce mereu pierdea o cheie.. (dacă n-o ținea sub pernă!..)
Blaga, meșterul Manole, ardelean.. dintre cei buni,
Ce-o ținea una și bună cu corola de minuni..
(Aici este necesară, o modestă precizare,
Nu e unul și același, cu ministrul nostru, care,
S-a lăsat de meserie, când mai mulți „amărâșteni”,.
Au strigat că: „Ieși afară,..!” la palatul Cotroceni.)
Goga, cântând fără țară, scotea strigate-n pustiu..
(Speriat un pic.. mai tare, sincer, chiar era să fiu!)
Crainic, Cotruș și mulți alții.., cu talent în colțul gurii,
Au făcut și spus de toate, dar aveau simțul măsurii..
De Doinas, să mă împiedic? Pentru mine e un «ciot»,
L-am trimis de tot în ceață, cu «mistrețul» lui, cu tot!
Of, Bacovia, sărmanul, cu limbajul lui de plumb,
Cu umor cât diferența, dintre nasture și bumb..
George Lesnea, ce, partidul, peste tot, el îl vedea,
Și în rufele pe sârmă și în zațul de cafea..
Labis, care, prea de tânăr, din păcate, brusc, s-a „stins”,
La vânat de căprioare, într-un miez de ev aprins..
Cu Beniuc, aveam speranțe, către el, priveam o vreme
Dar m-a desumflat amarnic, .. „grâu-i strașnic, nu-s probleme!”
Da, desigur, Păunescu, mi-a ținut o vreme piept,
Avea stofă și cultură, era un băiat deștept,
Însă numai el o știe, ce talent a risipit,
Orzul poeziei sale, câte gâște a hrănit..
La Sorescu, la tot pasul, făcături laudative,
„Adunate-n cer grămadă”, stocuri supranormative..
Bun tataie e Arghezi, de cuvinte potrivite,
Printre vorbe de sudalmă și îndemnuri pentru vite..
Dar când vezi că poezia, este plină de puroi,
(Telefonul de urgență este 112..)
Iar Dinescu, greu muncește, după cum prea bine vezi,
La Tănase, cu sloganul: „Mircea, fă-te că lucrezi!”
De Vadim, ca să fiu sincer, un tribun-gigant al minții,
În războiul lui cu hoții, ungurii și președinții,
(Despre el, numai de bine, ce vrei să mi-l urc în cap,
Și să intru în polemici, să nu știu cum să mai scap?)
Tot la dumnealui, tribunul, cu umor, eu m-am gândit,
Dorian, când a dat viață la „Iubito, ne-am iubit..”
Ildiko și cu Atilla.. (ar fi supergenial!)
Personaje de emblemă la un imn național..
Doamna Ana, doamna Nina, „siameze” delicate,
Cărora, le dau porecla de «pisici aristocrate»,
Ma susțin ca «argumente», pentru «titlul» ce îl dau,.
Arpagic-ul cel celebru și simpaticul Miorlau..
Mai lipsește doar motanul, Felix, parcă se numește,
Personaj pe care „Pres-ul”, ca «mogul» ni-l pomenește..
As mai aminti doar una din același «autor»,
„Iarna nu-i la fel cu vara!”.. (deși tinde-n viitor!)
Pe Brumaru, fostul medic, ce din zori și până seară,
Cu cuvinte triviale, o „alinta” pe Tamara..
Sau Stănescu, limba iute, otrăvită de șerpoaica,
Ce, femeia, el o vede ca o tânără leoaică..
Nu mai spun de Cărtărescu, ce visează mult și bine,
Clipa când din simplu „-escu”, mă va depăși pe mine..
……………………………
Ei, asemenea cu alții, peste ani, au încercat,
Soclul meu să îl răstoarne, însă i-am „desființat”..
Eu, în două «temniți largi», pe aceștia i-am «primit»,
Și la «zidul infamiei», rând pe rând, i-am «ciuruit»!
Mi-am propus ca peste dânșii „să trec falnic, fără pas”
Ca un cal mâncând jaratec, nu grăunțe și «ovăs»!
Când mi-am pus în funcțiune, geniul meu etern peren,
I-am lăsat pe toți în urmă, cu o tură de teren!
Artilerii de cuvinte, să mă bat cu ei în sabii?
Nu mai vreau ca să continui, fiindcă trag cu tunu-n vrăbii..
Totuși, când mi-ai scris „satira”, având iz de cloroform,
Eu m-am răsucit, amice, în mormântul unde dorm,
Te-am păscut la iarbă verde, nu cu trestie și fân,
Asta-mi e recunoștința șarpelui crescut la sân!
Însă, cum, cu ani în urmă, un sovietic președinte,
La tribuna Europei, a rostit niște cuvinte:
„Noi ca pietrele rămânem, pe sub apele ce curg,
Și pe noi, ne-nfioară, doar temutul Luxemburg!”
Tot așa, cu sus-numiții, nu de ei îmi este teamă,
Și, la ora actuală, iată, nu-i mai bag în seamă..
Tu îmi ești un spin în talpă, îmi ești „piatra din pantof”,
Îți simt răsuflarea-n ceafă, ești „fierbintele cartof”!
Dacă îmi dorești căderea, de pe soclul meu la vale,
Cu satira ta acidă, operă de trei parale,
Atunci, îți predau ștafeta și de bine eu îți zic,
După care, receptorul a făcut o dată: „clic”!.
……………………………………….
Hai, maestre, nu se poate, dacă vrei, îmi cer iertare,
Doar nu vezi în treaba asta, un motiv de supărare..
Este drept, îți calc pe urme, fiindcă eu nu vreau «plevuște»,
Vulturul, chiar pui să fie, nu se satură cu muște.. :))).
D. M. G., decembrie 2010.

D. M. G. - Epigonii Vechi și Noi (O A Doua Revizuire)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Epigonii vechi și noi..
(parodie-pamflet, specie literară nerecomandată celor lipsiți de umor..)
Mi-a sunat, ieri, telefonul, numărul era „ascuns”,
Am avut o ezitare, însă, totuși, am răspuns..
Vocea unei secretare, cu accent necunoscut:
Legătura cu Maestrul.. numai pentru un minut..
(Când am auzit „maestrul” am rămas stupefiat,
Asta–i bună, eu, un nimeni, de.. „maestru!” apelat?)
Și aud.. pe cine credeți, dar mai bine nu vă spun,
Să nu risc o controversă: „Nu se poate, ești nebun!”
« Spune-mi, dragul meu prieten, astăzi ce mai născocești
Tot ceva legat de mine, alte teme nu găsești?
Știu că mulți, vorbind de mine, au o pâine de mâncat,
Ceea ce, la urma urmei, nici nu e de condamnat..
Viața, astăzi, nu e simplă, trebuie să stea „în priză”,
Și cumva să se „descurce”, știu, am auzit, e criză..
Dar, m-a întristat teribil, despre mine ce s-a spus,
Ce-au visat în toiul nopții, ei, în mintea mea au pus!
Geniu, Demiurg, Luceafăr, astea «merg» când le ascult,
Dar să vezi «multiple sensuri», parcă totuși, e prea mult..
Când îi văd, cu câtă râvnă, numai sensuri noi găsesc,
Uneori, chiar mă amuză, dar, mai des, mă plictisesc..
Exegeți «cu ceafa groasă», cu talentul lor defunct,
Cum aud, că spun o vorbă, că «ne tragem» dintr-un «punct»,
(Ce-i drept, unul «în mișcare», cu explozii și incendii,)
Au umplut biblioteca, de tratate și compendii!
Mi-au adăugat «valențe» și m-au tot cosmetizat,
Iar, din proletar, odată, m-au făcut un împărat!
Și mă simt, (de nu mă scapă, nici măcar arheologii,)
Ca fosila sufocată sub un munte de elogii..
Cred că mintea li-i cuprinsă de o crasă indolență,
Hai, mai bine-n două vorbe, să vorbim de «concurență»..
De Alecsandri, de Donici, de Coșbuc, ai auzit,
Pe cei vechi, foarte probabil, cât de cât, i-ai mai citit..
Să îți fac o scurtă listă cu acei, ce, după mine,
„Au tras» tare să mă «prindă», precum.. turcii, la Rovine!
Minulescu, ecce homo, corigentul la «maternă»,
Ce mereu pierdea o cheie.. (dacă n-o ținea sub pernă!..)
Blaga, meșterul Manole, ardelean.. (dintre cei buni!)
Ce-o ținea una și bună cu corola de minuni..
(Aici, cred că se impune, o modestă precizare:
Nu e unul și același, cu ministrul nostru, care,
S-a lăsat de meserie, când mai mulți „amărâșteni”,
Au strigat că:”Ieși afară, ..!” la palatul Cotroceni.).
Goga, cântând fără țară, scotea strigate-n pustiu..
(Să mă sperie, nu alta.., sincer, chiar era să fiu!)
Voiculescu, Crainic, Cotruș, toți aveau simțul măsurii,
O tripletă de speranțe.. o spun cam.. la colțul gurii!
De Pilat, de Anghel, Iosif, iarăși încă o tripletă,
Rapsodii, pasteluri multe, nu-i pic cam desuetă?
De Doinas, să mă împiedic? Pentru mine e un «ciot»,
A rămas de tot în ceață, cu «mistrețul» lui, cu tot!
Of, Bacovia, sărmanul, cu limbajul lui de plumb,
Cu umor cât diferența dintre”nasture” și „bumb”..
George Lesnea, ce, partidul, peste tot, el îl vedea,
Și în rufele pe sârmă și în zațul de cafea..
Labis, care, prea de tânăr, din păcate, brusc, s-a „stins”,
La vânat de căprioare, într-un miez de ev aprins..
Topârceanu, pe spinarea unui bivol-mușchi de fier,
Coțofana lui și cioara ca o boabă de piper..
Cu Beniuc, aveam speranțe, către el, priveam o vreme
Dar m-a desumflat amarnic, .. „grâu-i strașnic, nu-s probleme!”
Bun tataie e Arghezi, de cuvinte potrivite,
Printre vorbe de sudalmă și îndemnuri pentru vite..
Dar când vezi că poezia, este plină de puroi,
(Telefonul de urgență este 112..)
Ion Barbu, nu se poate să îl uit tocmai pe el,
(M-am distrat cu riga Crypto și lapona Enigel..)
Da, desigur, Paunescu, mi-a ținut o vreme piept,
Avea stofă și cultură, era un băiat deștept,
Însă numai el o știe, ce talent a risipit,
Orzul poeziei sale, câte gâște a hrănit..
La Sorescu, la tot pasul, făcături laudative,
„Adunate-n cer grămadă”, stocuri supranormative..
Iar Dinescu, greu muncește, după cum prea bine vezi,
La Tănase, cu sloganul: „Mircea, fă-te că lucrezi!”
De Vadim, ca să fiu sincer, un tribun-gigant al minții,
În războiul lui cu hoții, ungurii și președinții,
(Despre el, numai de bine, ce vrei să mi-l urc în cap,
Și să intru în polemici, să nu știu cum să mai scap?)
Tot la dumnealui, tribunul, cu umor, eu m-am gândit,
Dorian, când a dat viață la „Iubito, ne-am iubit..”
Ildiko și cu Atilla.. (ar fi supergenial!)
Personaje de emblemă, imnului național..
Doamna Ana, doamna Nina, „siameze” delicate,
Cărora, le dau porecla de «pisici aristocrate»,
Ma susțin ca «argumente», pentru «titlul» ce îl dau,
Arpagic-ul cel celebru și simpaticul Miorlau..
Mai lipsește doar motanul, Felix, parcă se numește,
Personaj pe care „Preș-ul”, ca «mogul» ni-l pomenește..
Și mai amintesc doar una, din același «autor»,
„Iarna nu-i la fel cu vara!”.. (deși tinde-n viitor!)
Pe Brumaru, fostul medic, ce din zori și până seară,
Cu cuvinte triviale, o „alinta” pe Tamara..
Sau Stănescu, «limba» iute, otrăvită, de șerpoaică,
Ce, femeia, el o vede ca o tânără leoaică..
Nu mai spun de Cărtărescu, ce visează mult și bine,
Clipa când din simplu „-escu”, mă va depăși pe mine..
……………………………
Ei, asemenea cu alții, peste ani, au încercat,
Soclul meu să îl răstoarne, însă i-am „desființat”..
Mi-am propus ca peste dânșii „să trec falnic, fără pas,”
Ca un cal mâncând jaratec, nu grăunțe și «ovăs»!
Când mi-am pus în funcțiune, geniul meu etern peren,
I-am lăsat pe toți în urmă, cu o tură de teren!
Toți au vrut să-mi ia coroana, unii chiar și azi, încearcă,
Dar îi văd la naufragiu, împărțind aceeași barcă..
Artilerii de cuvinte, să mă bat cu ei în sabii?
Nu mai vreau ca să continui, fiindcă trag cu tunu-n vrăbii..
Totuși, când mi-ai scris „satira”, având iz de cloroform,
Eu m-am răsucit, amice, în mormântul unde dorm,
Te-am păscut la iarbă verde, nu cu trestie și fân,
Asta-mi e recunoștința șarpelui crescut la sân!
După cum, cu ani în urmă, un sovietic președinte,
La tribuna Europei, a rostit niște cuvinte:
„Noi ca pietrele rămânem, pe sub apele ce curg,
Și pe noi, ne-nfioară, doar.. temutul Luxemburg!”
Tot așa, cu sus-numiții, nu de ei îmi este teamă,
Și, la ora actuală, iată, nu-i mai bag în seamă..
Însă tu îmi stai ca piatra în pantoful încălțat,
Îți simt răsuflarea-n ceafă.. un cartof înfierbântat!
Vad că îmi dorești căderea, de pe soclul meu la vale,
Cu satira ta acidă, operă de trei parale.. )))
Totuși, pentru scurtă vreme, vreau să fac un pas în spate,
Fără critici, exegeze, larmă și publicitate.
Îmi doresc să văd cum este să fii simplu muritor,
Ca în cartea, .. cum îi spune.. cred că: „Print și cerșetor..”
Mi-a ajuns, precum Crusoe, singur pe o insuliță,
Să îmi pună toți, sub lupă, fiecare vorbulita!
Gata, îți predau ștafeta și de bine eu îți zic,
După care, receptorul a făcut o dată: „clic”!
………………………………………..
Hai, maestre, nu se poate, dacă vrei, îmi cer iertare,
Doar nu vezi în treaba asta, un motiv de supărare..
Este drept, îți calc pe urme, pentru că nu vreau «plevuște»,
Vulturul.. chiar pui să fie, nu se satură cu muște.. ))).
D. M. G., decembrie 2010.

D. M. G. - Epigonii Vechi și Noi (Revizuită)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Epigonii vechi și noi… parodie-pamflet, specie literară nerecomandată celor lipsiți de umorul sănătos cu care suntem înzestrați, din belșug, noi, oamenii cu adevărat deosebiți (!)..
Mi-a sunat, ieri, telefonul, numărul era „ascuns”,
Am avut o ezitare, însă, totuși, am răspuns..
Vocea unei secretare, cu accent necunoscut:
Legătura cu Maestrul.. numai pentru un minut..
(Când am auzit „maestrul” am rămas stupefiat,
Asta-i bună, eu, un nimeni, de.. „maestru!” apelat?)
Și aud.. pe cine credeți, dar mai bine nu vă spun,
Să nu risc o controversă: „Nu se poate, ești nebun!”
«Spune-mi, dragul meu prieten, astăzi ce mai născocești
Tot ceva legat de mine, alte teme nu găsești?
Știu că mulți, vorbind de mine, au o pâine de mâncat,
Ceea ce, la urma urmei, nici nu e de condamnat..
Viața, astăzi, nu e simplă, trebuie să stea „în priză”,
Și cumva să se „descurce”, știu, am auzit, e criză..
Dar, m-a întristat teribil, despre mine ce s-a spus,
Ce-au visat în toiul nopții, ei, în mintea mea au pus!
Geniu, Demiurg, Luceafăr, astea «merg» când le ascult,
Dar să vezi «multiple sensuri», parcă totuși, e prea mult..
Când îi văd cu câtă râvnă, numai sensuri noi găsesc,
Uneori, chiar mă amuză, dar, mai des, mă plictisesc..
Exegeți «cu ceafa groasă», cu talentul lor defunct,
Cum aud, că spun o vorbă, că «ne tragem» dintr-un «punct»,
(Ce-i drept, unul «în mișcare», cu explozii și incendii,)
Au umplut biblioteca, de tratate și compendii!
Mi-au adăugat «valențe» și m-au tot cosmetizat,
Iar, din proletar, odată, astăzi sunt un împărat!
Și mă simt, (de un’ mă sapă nici, măcar arheologii,)
Ca fosilă sufocată sub un munte de elogii..
Cred că mintea li-i cuprinsă de o crasă indolență,
Hai, mai bine-n două vorbe, să vorbim de «concurență»..
De Alecsandri, de Donici, de Coșbuc, ai auzit,
Pe cei vechi, foarte probabil, cât de cât, i-ai mai citit..
Să îți fac o scurtă listă cu acei, ce, după mine,
„Au tras» tare să mă «prindă», precum.. turcii, la Rovine!
Minulescu, ecce homo, corigentul la «maternă»,
Ce mereu pierdea o cheie.. (dacă n-o ținea sub pernă!..)
Blaga, meșterul Manole, ardelean.. dintre cei buni,
Ce-o ținea una și bună cu corola de minuni..
(Aici este necesară, o modestă precizare:
Nu e unul și același, cu ministrul nostru, care,.
S-a lăsat de meserie, când mai mulți „amărâșteni”,
Au strigat că:”Ieși afară,..!” la palatul Cotroceni.)
Goga, cântând fără țară, scotea strigate-n pustiu..
(Să mă sperie, nu alta.., sincer, chiar era să fiu!)
Voiculescu, Crainic, Cotruș, toți aveau simțul măsurii,
O tripletă de speranțe.. o spun cam.. la colțul gurii!
De Doinas, să mă împiedic? Pentru mine e un «ciot»,
L-am trimis de tot în ceață, cu «mistrețul» lui, cu tot!
Of, Bacovia, sărmanul, cu limbajul lui de plumb,
Cu umor cât diferența dintre nasture și bumb..
George Lesnea, ce, partidul, peste tot, el îl vedea,
Și în rufele pe sârmă și în zațul de cafea..
Labis, care, prea de tânăr, din păcate, brusc, s-a „stins”,
La vânat de căprioare, într-un miez de ev aprins..
Cu Beniuc, aveam speranțe, către el, priveam o vreme
Dar m-a desumflat amarnic,.. „grâu-i strașnic, nu-s probleme!”
Da, desigur, Păunescu, mi-a ținut o vreme piept,
Avea stofă și cultură, era un băiat deștept,
Însă numai el o știe, ce talent a risipit,
Orzul poeziei sale, câte gâște a hrănit..
La Sorescu, la tot pasul, făcături laudative,
„Adunate-n cer grămadă”, stocuri supranormative..
Bun tataie e Arghezi, de cuvinte potrivite,
Printre vorbe de sudalmă și îndemnuri pentru vite..
Dar când vezi că poezia, este plină de puroi,
(Telefonul de urgență este 112..)
Iar Dinescu, greu muncește, după cum prea bine vezi,
La Tănase, cu sloganul: „Mircea, fă-te că lucrezi!”
De Vadim, ca să fiu sincer, un tribun-gigant al minții,
În războiul lui cu hoții, ungurii și președinții,
(Despre el, numai de bine, ce vrei să mi-l urc în cap,
Și să intru în polemici, să nu știu cum să mai scap?)
Tot la dumnealui, tribunul, cu umor, eu m-am gândit,
Dorian, când a dat viață la „Iubito, ne-am iubit..”
Ildiko și cu Atilla.. (ar fi supergenial!)
Personaje de emblemă, imnului național..
Doamna Ana, doamna Nina, „siameze” delicate,
Cărora, le dau porecla de «pisici aristocrate»,
Ma susțin ca «argumente», pentru «titlul» ce îl dau,
Arpagic-ul cel celebru și simpaticul Miorlau..
Mai lipsește doar motanul, Felix, parcă se numește,
Personaj pe care „Preș-ul”, ca «mogul» ni-l pomenește..
Și mai amintesc doar una, din același «autor»,
„Iarna nu-i la fel cu vara!”.. (deși tinde-n viitor!).
Pe Brumaru, fostul medic, ce din zori și până seară,
Cu cuvinte triviale, o „alinta” pe Tamara..
Sau Stănescu, «limba» iute, otrăvită, de șerpoaică,
Ce, femeia, el o vede ca o tânără leoaică..
Nu mai spun de Cărtărescu, ce visează mult și bine,
Clipa când din simplu „-escu”, mă va depăși pe mine..
……………………………
Ei, asemenea cu alții, peste ani, au încercat,
Soclul meu să îl răstoarne, însă i-am „desființat”..
Mi-am propus ca peste dânșii „să trec falnic, fără pas,”
Ca un cal mâncând jaratec, nu grăunțe și «ovăs»!
Când mi-am pus în funcțiune, geniul meu etern peren,
I-am lăsat pe toți în urmă, cu o tură de teren!
Toți au vrut să-mi ia coroana, unii chiar și azi, încearcă,
Dar îi văd la naufragiu, împărțind aceeași barcă..
Artilerii de cuvinte, să mă bat cu ei în sabii?
Nu mai vreau ca să continui, fiindcă trag cu tunu-n vrăbii..
Totuși, când mi-ai scris „satira”, având iz de cloroform,
Eu m-am răsucit, amice, în mormântul unde dorm,
Te-am păscut la iarbă verde, nu cu trestie și fân,
Asta-mi e recunoștința șarpelui crescut la sân!
După cum, cu ani în urmă, un sovietic președinte,
La tribuna Europei, a rostit niște cuvinte:
„Noi ca pietrele rămânem, pe sub apele ce curg,
Și pe noi, ne înfioară, doar.. temutul Luxemburg!”
Tot așa, cu sus-numiții, nu de ei îmi este teamă,
Și, la ora actuală, iată, nu-i mai bag în seamă..
Însă tu îmi stai ca piatra în pantoful încălțat,
Îți simt răsuflarea-n ceafă.. un cartof înfierbântat!
Vad că îmi dorești căderea, de pe soclul meu la vale,
Cu satira ta acidă, operă de trei parale.. :-)))
Totuși, pentru scurtă vreme, vreau să fac un pas în spate,
Fără critici, exegeze, larmă și publicitate.
Îmi doresc să văd cum este să fii simplu muritor,
Ca în cartea,.. cum îi spune.. cred că: „Prinț și cerșetor..”
Gata, îți predau ștafeta și de bine eu îți zic,
După care, receptorul a făcut o dată: „clic”!
……………………………………….
Hai, maestre, nu se poate, dacă vrei, îmi cer iertare,
Doar nu vezi în treaba asta, un motiv de supărare..
Este drept, îți calc pe urme, pentru că nu vreau «plevuște»,
Vulturul.. chiar pui să fie, nu se satură cu muște.. ))).
D. M. G., decembrie 2010.

Haarp Cord feat Dj Faibox - Epigramă cu Epigoni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

HAARP CORD – Epigramă cu epigoni cu DJ FaiboX
Cedry2k, Tudor Sişu, Dragonu AK47, DJ FaiboX
Instrumental: Cortex.
Cedry2k
E mare epigramă cu epigoni
Doar că doamnelor şi domnilor, Vlad Ţepeş la microfon
Bântuind prin tot frontul
La microfon tu doar te vaiţi întruna ca un ipohondru
Nu fi libidinos din nou
Dar nici nu te fute cu noi că n-ai atâta libidou
Nu fi dilău că e foarte posibil să dai battle cu Biggie
Ciocul mic gen colibri
Habar n-ai ce-i un război, dispari, băi
Nu eşti smardoi doar că faci tărăboi
Morţii tăi de gherţoi, marş înapoi în păpuşoi
Că deşi te îndoieşti, te îndoi, nu mă-nmoi
Că am coaie ca Amaru, capul lui???
Talent cu carul, sar din tipar ca ziarul
Mă-mprăştii ca pojarul şi-s natural ca PLAFAR-ul
Când muşc din p***e ca Râmaru.
DJ FaiboX
Vorbele n-au valoare
Fraiere, nu fi tâmpit
Mulţi rămân muţi
Nu eşti pregătit.
Tudor Sişu
Că eu pun lucrurile la punct într-un mod strălucit
Perceput de cei din afară ca un nenorocit
Că ei nu au văzut niciodată un diamant strălucind
Şi nu m-au recunoscut atunci când m-au văzut venind
Alergând printre jaloane făcute din dosare
Aşteptând norocul că cine ştie de unde apare
Că mergi pe stradă şi uite-l în faţă cum sare
Şi peste noapte dispar toate grijile materiale
Încep probleme mentale, toată lumea le are
Într-o societate în care fiecare îl psihanalizează pe fiecare
Şi vor să afle doar secrete murdare
Să pună gloss pe cele mai frumoase nuanţe de culoare
Vor să pună în scenă complexitatea comediei umane
Dar le ies nişte simple drame urbane
Că epigonii ăştia nu au calităţile necesare
Să scrie o epopee nemuritoare.
DJ FaiboX
Vorbele n-au valoare
Fraiere, nu fi tâmpit
Mulţi rămân muţi
Nu eşti pregătit.
Dragonu AK47
Scriu nişte compresii, cataractă
Ca să vadă lumea că-s pe altă cale betonată
De pe străzile astea murdare, cu mult talent
Transmit poezii, epigrame, sunt magnet
Stau în picioare persoane
Rău voitoare, mă trag în vâltoare
Un demon în fiecare în stare să omoare
Tot ce-i frumos şi de valoare
Epigonii epigonind firul narativ
Bineînţeles fotonii
Unele halesc ganglionii
Dacia Literară supersonic.
DJ FaiboX
Vorbele n-au valoare
Fraiere, nu fi tâmpit
Mulţi rămân muţi
Nu eşti pregătit

Haarp Cord feat Dj Faibo X - Epigrama cu Epigoni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E mare epigrama cu epigoni
Doar că, doamnelor și domnilor, Vlad Țepeș la microfon
Bântuind prin tot frontul
La microfon, tu doar te vaiți într-una ca un ipohondru.
Nu fi libidinos din nou
Dar nici nu te f*te cu noi, că n-ai atâta libidou
Nu fi dilău, că e foarte posibil să dai battle cu Biggie
Ciocul mic, gen colibri.
Habar n-ai ce-i un război, dispari, băi
Nu ești șmecher doar că faci tărăboi
Morții tăi de ghertoi, marș înapoi în păpușoi
Că, deși te îndoi, te îndoi, nu mă înmoi.
Că am c*i ca Amaru, capul lui
Talent cu carul, sar din tipar ca ziarul
Mă-mprăștii ca pojarul și-s natural cum era Plafarul
Când mușc din p*zda ca Râmaru.
Vorbele n-au valoare
Fraiere, nu fi tâmpit
Mulți rămân muți
Nu ești pregătit.
Vorbele n-au valoare
Fraiere, nu fi tâmpit
Mulți rămân muți
Nu ești pregătit.
Că eu pun lucrurile la punct într-un mod strălucit
Perceput de cei din afară ca un nenorocit
Că ei n-au văzut niciodată un diamant strălucind
Și nu m-au recunoscut atunci când m-au văzut venind.
Alergând printre jaloane făcute din dosare
Așteptând norocul, că cine știe de unde apare
Că mergi pe stradă și uite-l în față cum sare
Și peste noapte dispar toate grijile materiale.
Încep probleme mentale, toată lumea le are
Într-o societate în care fiecare îl psihanalizează pe fiecare
Și vor să afle doar secrete murdare
Să pună gloss pe cele mai frumoase nuanțe de culoare.
Vor să pună în scenă complexitatea comediei umane
Dar le ies niște simple drame urbane
Că epigonii ăștia n-au calitățile necesare
Să scrie o epopee nemuritoare.
Vorbele n-au valoare
Fraiere, nu fi tâmpit
Mulți rămân muți
Nu ești pregătit.
Vorbele n-au valoare
Fraiere, nu fi tâmpit
Mulți rămân muți
Nu ești pregătit.
Scriu niște compresii, cataractă
Ca să vadă lumea că-s pe altă cale betonată
De pe străzile astea murdare, cu mult talent
Transmit poezii, epigrame, sunt magnet.
Stau în picioare persoane
Rău voitoare, mă trag în vâltoare
Un demon în fiecare în stare să omoare
Tot ce-i frumos și de valoare.
Epigonii epigonind firul narativ
Bineînțeles fotonii
Unele halesc ganglionii
Dacia Literară, râd supersonic.
Vorbele n-au valoare
Fraiere, nu fi tâmpit
Mulți rămân muți
Nu ești pregătit.
Vorbele n-au valoare
Fraiere, nu fi tâmpit
Mulți rămân muți
Nu ești pregătit

Haarp Cord - Epigramă cu Epigoni (feat. DJ FaiboX)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

HAARP CORD – Epigramă cu epigoni cu DJ FaiboX
Cedry2k, Tudor Sişu, Dragonu AK47, DJ FaiboX
Instrumental: Cortex.
Cedry2k
E mare epigramă cu epigoni
Doar că, doamnelor şi domnilor, Vlad Ţepeş la microfon
Bântuind prin tot frontul
La microfon tu doar te vaiţi întruna ca un ipohondru
Nu fi libidinos din nou
Dar nici nu te fute cu noi că n-ai atâta libidou
Nu fi dilău că e foarte posibil să dai battle cu Biggie
Ciocul mic gen colibri
Habar n-ai ce-i un război, dispari, băi
Nu eşti smardoi doar că faci tărăboi
Morţii tăi de gherţoi, marş înapoi în păpuşoi
Că deşi te îndoieşti, te îndoi, nu mă-nmoi
Că am coi ca Amaru, capul lui???
Talent cu carul, sar din tipar ca ziarul
Mă-mprăştii ca pojarul şi-s natural ca PLAFAR-ul
Când muşc din p***e ca Râmaru.
DJ FaiboX
Vorbele n-au valoare
Fraiere, nu fi tâmpit
Mulţi rămân muţi
Nu eşti pregătit.
Tudor Sişu
Că eu pun lucrurile la punct într-un mod strălucit
Perceput de cei din afară ca un nenorocit
Că ei nu au văzut niciodată un diamant strălucind
Şi nu m-au recunoscut atunci când m-au văzut venind
Alergând printre jaloane făcute din dosare
Aşteptând norocul, că cine ştie de unde apare
Că mergi pe stradă şi uite-l în faţă cum sare
Şi peste noapte dispar toate grijile materiale
Încep probleme mentale, toată lumea le are
Într-o societate în care fiecare îl psihanalizează pe fiecare
Şi vor să afle doar secrete murdare
Să pună gloss pe cele mai frumoase nuanţe de culoare
Vor să pună în scenă complexitatea comediei umane
Dar le ies nişte simple drame urbane
Că epigonii ăştia nu au calităţile necesare
Să scrie o epopee nemuritoare.
DJ FaiboX
Vorbele n-au valoare
Fraiere, nu fi tâmpit
Mulţi rămân muţi
Nu eşti pregătit.
Dragonu AK47
Scriu nişte compresii, cataractă
Ca să vadă lumea că-s pe altă cale betonată
De pe străzile astea murdare, cu mult talent
Transmit poezii, epigrame, sunt magnet
Stau în picioare persoane
Rău voitoare, mă trag în vâltoare
Un demon în fiecare în stare să omoare
Tot ce-i frumos şi de valoare
Epigonii epigonind firul narativ
Bineînţeles fotonii
Unele halesc ganglionii
Dacia Literară supersonic.
DJ FaiboX
Vorbele n-au valoare
Fraiere, nu fi tâmpit
Mulţi rămân muţi
Nu eşti pregătit