Camil Petrescu – Samarkand

Muntele sticlos din fund e la trei nopțiDepărtare cu privirea. Șahi răscopțiPlâng ce-a fost cu ochii scoși. Oigurii meiCresc în vaduri, văile vuiesc de ei.Merg spre turnul nalt, cât norii albi de grindeni,Margini nu se știu, privelişte n-are,Țările vecine-l văd de pretutindeni,Caravanseraiuri fumegă-n hotare.Sus pe munți spânzurători cât cerul golCheamă trecătorii şuierând domol.Muşte cât găinile … Citește mai mult