Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Imigrant

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E devenit aproape o rasă
Făr’ de culoare definită.
„Exterior” îi este ispită;
S-a săturat de viață „trasă”.
Visează sigur motivat;
Câștigul-i doar mulțumitor.
Își face plan de viitor..
De unde e s-a săturat!
Nimic nu vrea, nu mai îl leagă;
Renunță fără să clipească
La neam, la țara strămoșească..
Nu o mai vrea, nu-i mai e dragă.
Își vinde tot și pleacă-n lume
Căci fiu de neam este hulit;
N-are nimic chiar de-a muncit..
Nu-i dintre fortunați, nu-i nume.
Ajuns „aiurea” nu-i ușor,
Muncește mult de se spetește;
Adun-un pic dar reușește..
Nu-i fericit dar are spor.
I-e dor de țară sau de-o rudă,
Dar timpul trece.. uită-ncet.
E drept trăiește sobru, ascet;
Ban se câștigă greu, cu trudă.
Vine pe-acasă tot mai rar,
Pentru cutume ce-a lăsat.
Prietenii l-au și uitat..
E ruda ce aduce dar.
Are mâini roase de la muncă
Dar are casă și mașină..
Putea să stea, el n-are vină;
Acasă-s hoți, știu doar poruncă.
De ce-i mai bine-n altă parte?
De ce noroc au numai curve
Și n-are cine să-i perturbe?!
Ne pierdem neam.. Ne dorim moarte?!

Timpuri Noi - Emigrant U.S.A.

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Știi să speli un geam
Sau să mături pe-alei
Mâine ești milionar
Totul e doar să vrei
Emigrant.. emigrant U.S.A.
„The American Dream”
Naște-ntr-una zei
Dacă simți chemarea
Poți fi unul din ei.
Emigrant.. emigrant U.S.A.
Call me, call me every day
U.S.A.
Pozele de pe gardu-ambasadei spun „HAI!”
Cadillacul te-așteaptă
Numai viza să ai
Emigrant.. emigrant U.S.A.
El Dorado se-ascunde sub lumini și scântei
Nu știi unde să-l cauți
N-ai de unde să-l iei
Emigrant.. emigrant U.S.A.
Suflet transatlantic și stingher
Nu știi ce găsești,
Dar știi ce speri.
Fără nici un prieten printre yankey
Nu-i deloc jucărie
Să câștigi banii grei.
Call me, call me every day
U.S.A.

Rainer Maria Rilke - Corabia Emigranților

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Neapole.
Închipuie-ți unu-arzând că-aleargă
și-s învingătorii după el,
și îndată-ajuns la țel
către-o sută brusc se-ntoarce-acel
iute-alergător –: la fel,
iar și iar, luciri de fructe-n largă
mare-albastră se-azvârleau cu zel,.
când, cu portocale, barca blând
îi purta spre nava cenușie,
unde alte bărci, ce se sfâșie,
repezi, pâini urcau și pești – pe când
înghițea cărbunii cu trufie
pântecu-i deschis ca un mormânt.

Guillaume Apollinaire - Zona

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De lumea aceasta cea veche-n sfârșit ești sătul.
Păstorule o turn Eiffel în zori behăie turma de poduri destul.
Tu te-ai săturat să trăiești în antichitatea romană și greacă.
Vechi până și automobilele-aici pot să treacă
A rămas doar religia nouă și simplă așa
Ca hangarele din Port-Aviation singură ea.
În Europa doar tu nu ai Creștinismule antichitate
Dintre europeni dumneata Papa Pius al X-lea ești primul în modernitate.
Iar tu te reții de rușine pândit de ferești
Să intri-n biserică în dimineața aceasta și să te spovedești
Citești cataloage prospecte afișe ce urlă în gura mare
Iată poezia acestei dimineți pentru proză există ziare
Există livrări de 25 de centime gemând de polițiste-aventuri
Portrete de mari oameni sub titluri diverse lecturi.
Azi dimineață-am văzut o simpatică stradă dar numele i l-am uitat
Ca trâmbiță soarelui nouă era și gătită curat
Muncitorii directorii și frumoasele steno-dactilografe
De luni dimineața și până sâmbătă seara de patru ori zilnic o străbat
Aici de trei ore dimineața sirena se vaietă
Latră un clopot coleric aici spre amiază
Inscripțiile de pe ziduri și firme
Avizele plăcile ca papagalii tot țipă să se afirme
Îmi place mult grația străzii acesteia industriale
Dintre rue Aumont-Thieville și avenue de Ternes la Paris.
Iată tânăra stradă și tu ești doar un copilandru
Pe care-l îmbracă maică-ta-n alb și albastru
Ești foarte pios și ca lui Rene Dalize prietenul tău cel mai vechi lui și ție
Mai drag decât fastul Bisericii nu poate nimic să vă fie
E ora nouă se-aprind felinarele din dormitor voi ieșiți pe ascuns
Vă rugați toată noaptea-n capela colegiului
Pe când profunzime-adorabilă și veșnică de ametist
Se-nvârte de-a pururea gloria strălucitoare-a lui Crist
E splendidul crin pe care noi toți îl sădim în pământ
E torța cu părul de purpură ce nu se stinge în vânt
E fiul cel palid și rumen al mamei prea îndurerate
E pomul stufos totdeauna de rugile toate
E stâlpul cel dublu de cinste și eternitate
E steaua cu șase ramuri spre glie
E Dumnezeul ce vinerea moare și duminica-nvie
E Cristul ce urcă la cer decât aviatorii mai bine
În lume recordu-nălțimii-l deține.
Pupilă – al ochiului Crist
A douăzecea pupilă a veacurilor el se descurcă
Și-n văzduh ca Isus acest veac preschimbat într-o pasăre urcă
Demonii capu-și ridică din hăuri de-aceea
Ei spun că-l imită pe Simon Magul din Iudeea
Și țipă că dacă el știe să fure să-i spună că-i fur
Îngerii zboară frumosului zburător împrejur
Icar Enoh Ilie Apolloniu din Tiana
În jurul primului aeroplan își amplifică goana
Și uneori depărtându-se-i lasă să treacă pe cei ce duc Sfânta Cuminecătură
Acești preoți ce urcă etern înălțând azima pură
Avionul coboară-n sfârșit făr’ a-nchide aripile suple
Cerul atunci de milioane de rândunele se umple
Corbi șoimi bufnițe vin scuturându-și aripile-acu
Vin din Africa ‘ibiși flamingi marabu
Pasărea Roc de poeți și povestitori celebrată
În gheare cu craniul lui Adam primul cap se arată
Acvila se năpustește din zări scoțând țipete și
De prin Americi vine micuța colibri
Din China iată pihii cu trupul lung și suplu
Ce au doar o aripă și care zboară-n cuplu
Columba-apoi cast spirit urmând-o multă vreme
Pasărea-liră mândrul păun cu ochi pe pene
Și fenix rugu-acesta din sine renăscând
Cenușa și-o așterne o clipă pe pământ
Sirenele plecând din periculoase chei
Sosesc cu minunatul lor cântec toate trei
Și acvile și fenicși și pihii de prin China
Fraternizează iată în zboruri cu mașina.
Singur tu umbli acum în Paris prin mulțime
Cu mugete turme de autobuze trec foarte aproape de tine
Te strânge neliniștea dragostei de beregată
De parcă n-ar mai trebui să fii tu iubit niciodată
Dacă-n vechime-ai trăit într-o mănăstire tu te-ai îngropa rupt de lume
Vă este rușine când vă surprindeți spunând o rugăciune
De tine-ți bați joc și ca focul Infernului râsu-ți sclipește pe față
Scânteile lui auresc în esență întreaga ta viață
E un tablou ce-atârnă într-un obscur muzeu
Și uneori de-aproape să-l vezi nu-ți este greu.
Azi umbli-n Paris și femeile-s însângerate din plin
Era de nu mi-aș aduce aminte era frumusețea-n declin
Încinsă-n văpăi m-a privit Notre-Dame la Chartres
Sângele de Sacre-Coeur m-a inundat în Montmartre
Prea fericitele vorbe m-au îmbolnăvit să le-ascult
Un rău rușinos e iubirea de care sufăr de mult
Și obsedanta imagine și în neliniște și-n insomnie în viață te ține
Imaginea asta ce trece-i mereu lângă tine.
Pe țărmul Mediteranei tu umbli acum
Pe sub lămâi tot anul în floare și dulce parfum
Cu prietenii-n barcă te plimbi tu aci
Din Menton este unul din Nisa un altul și doi din Turbie
Cu groază privim adâncimi caracatițele lor
Și peștii înoată printre alge imagini de Mântuitor.
Ești la un han în grădină pe-aproape de Praga
Te simți fericit și o roză-i pe masă ea draga
Și-n loc ca povestea-ți în proză s-o scrii urmărești după plac
În inima rozei cum doarme un verde gândac.
Cu spaimă te vezi desenat în Saint-Veit în agate
Când aici te-ai văzut te-a cuprins o tristețe de moarte
Tu semeni cu Lazăr înnebunit de lumina vivace
Orologiul din cartierul evreilor merge cu inverse ace
Alene și tu de-a-ndărătelea-n viață o iei
Urcând către Hradchin și seara-ascultând de-obicei
Cântece cehe-n taverne în care te pierzi.
Iată-te-apoi la Marsilia iar printre pepenii verzi.
La Koblenz în hotelul numit La Gigant tu te vezi.
Iată-te la Roma sub un moșmon japonez.
Iată-te la Amsterdam cu-o fetișcană urâtă pe care frumoasă-o crezi tu
Și căreia mâna un student din Leyda-i ceru
Sunt camere de-nhiriat Cubicula locanda pe latinește nițel
Știu asta căci trei zile acolo am stat și la Gouda la fel.
Ești la Paris în anchetă și-acest
Judecător ca pe un criminal te și pune sub stare de-arest.
Ai făcut dureroase și vesele călătorii
Până ce de minciună și vârstă să știi
Ai suferit de iubire la douăzeci și la treizeci de ani
Ca un nebun am trăit irosindu-mi tot timpul în van
La mâinile tale nici nu mai cutez să mă uit și să plâng îmi tot vine
Pentru cea adorată atât pentru tot ce te-a-nspăimântat pentru tine.
Cu ochi plini de lacrimi privești emigranții aceștia săraci
Cred în Dumnezeu și se roagă femeile-alăptează sugaci
Sala gării Saint-Lazare cu duhoare-o umplu-n sfârșit
În steaua lor cred precum magii de la Răsărit
Speră ca în Argentina mulți bani să câștige
Și să se întoarcă în patrie după ce-or face avere
O familie cară o plapumă roșie-ntocmai cum inima voi vi-o cărați
Plapuma asta și visele noastre sunt tot ireale
Unii rămân pe aicea să se aciuiască
Pe rue des Rosiers sau rue des Ecouffes în vreo chichineață
I-am văzut seara adesea ieșind să ia puțin aer pe stradă
Se deplasează arareori ca niște piese de șah
Sunt mai cu seamă evrei femeile lor poartă peruci
Zac cadaverice-n fund de dughene ca niște năluci
Într-un bar desfrânat în picioare tu lângă tejghea
Bei printre nenorociții aceștia de două parale-o cafea.
Te afli noaptea într-un faimos restaurant.
Nu-s rele aceste femei pentru ele e totul presant
Toate și cea mai urâtă-l rănesc pe amant.
Ea e din Jersey fiică de-agent de poliție iată.
Mâna pe care eu nu i-am văzut-o e aspră crăpată.
Până la lacrimi mi-e milă de cicatricea de pe pântecul ei.
Îmi umilesc iată gura pe fata sărmană cu râsul ei groaznic.
Ești singur dimineața va veni
Lăptarii fac să-și sune bidoanele pe străzi
Se-ndepărtează noaptea ca splendida Metivă
E Lea cea atentă Ferdina cea parșivă
Ăsta alcool fierbinte ca pe-a ta viață-l bei
Viața-ți ce-o bei ca pe un rachiu din obicei.
Mergi înspre Auteuil acasă pe jos să ajungi ție strădania
Să dormi printre idolii tăi din Guineea și-Oceania
Sunt Criști de-un alt fel și de-o altă credință
Sunt Criști ordinari de obscure speranțe-n ființă.
Adio Adio.
Soare gât retezat

Adrian Păunescu - Emigranta Hiperboreea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Prin cinic, guvernamental acord,
La ora ploilor de pașapoarte,
Hiperboreea pleacă înspre nord,
În țara ce le adusese moarte.
De nici nu știe, vai de capul său,
Că-i un butuc în drumul unui joagar,
Și pleacă fără de păreri de rău
În cel mai elegant și cinic lagăr.
O vor gaza cu dragoste-n curând,
C-un roșu fier o vor marca pe spate
Și pielea ei va atârna plângând
Pe rămurișul sârmelor ghimpate.
Hiperboreea, du-te unde vrei,
Pe veci pierduto, veșnic hăituito,
Un crucifix ai fost în ochii mei,
Dar eu numai tristețea ți-am iubit-o.
De actoria ta m-am săturat,
Încă din vremea actoriei mute,
Ești plină de durere și păcat,
Dar gardienii te așteaptă, du-te!.
Ca un vaccin rămâi pe brațul meu,
Când sania te-mpinge blând pe pantă,
Să-ți apere ființa Dumnezeu,
Tu, prima mea iubită emigrantă.
Și când pământul se va scufunda
Și va sări din miezul lui scânteia,
Să știi c-ai fost, în sud, în țara mea,
Și nordul te-a strivit, Hiperboreea.

emigrant – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Imigrant

Timpuri Noi - Emigrant U.S.A.

Rainer Maria Rilke - Corabia Emigranților

Guillaume Apollinaire - Zona

Adrian Păunescu - Emigranta Hiperboreea