Elvira de Alvear

De toate lucrurile avut-a parteȘi toate-au părăsit-o-ncet-încet.În zori de frumusețe-mpodobităVăzut-o-am. La-amiază străluceaÎnveșmântată-n florile câmpiei,În asfințit lumina-i se stingea.Bunăvoința astrelor (rețeauaDe infinite cauze) i-a dat-oNorocul, ce distanțele le ștergePrecum covorul fermecat și-ndatăDorința o preface în viață.I-a hărăzit și darul poeziei,Ce suferința adevărată-ntoarnăÎn muzică, în zvon și în simbol,Și-nsuflețirea și, scăldată-n sânge,La Iruzaingó încrâncenata luptă,Plăcerea de-a intra-n … Citește mai mult