Paul Celan – Elogiul Depărtării
În izvorul ochilor tăifreamătă năvoadele pescarilor de pe Marea Demenței.În izvorul ochilor tăimarea își ține făgăduiala.Aici îmi lepăd euo inimă care-a zăbovit printre oameni,veșmintele și strălucirea unui jurământ.Mai negru în negru, sunt și mai gol.Doar abjurând devin credincios.Sunt tu, abia când sunt eu.În izvorul ochilor tăiplutesc, la pradă visând.Un năvod de-un altul se prinde:ne despărțim … Citește mai mult