elefant – Versuri.pro

Gabriela Melinescu - Naștere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Să aducem zarurile grele
dintr-un colț de elefant tăiate,
să le batem pe pământul ud
până când de lovituri sunt despicate.
Și să iasă brusc norocul întreg,
nimenea nu știe cum arată,
poate e un animal cumplit
sau e abur peste niciodată.
Și stau în genunchi și luminez
nașterea din fildeș să se-ntâmple
și vin elefanții hohotind
să îmi sprijine cu colții două tâmple.

Cleopatra Stratan - Elefantul și Furnica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Merge elefantul singur seara pe alee
O furnică-i dă din mână, chipurile, să steie
El măcar nu se uită și nici n-are frică
Dar furnica cheamă încă o furnică
Unde-s doi, puterea crește, spune-o vorbă veche
Oi fi tu elefant, dar dacă n-ai pereche-i greu
Situația-i tot mai mult a ploaie
Furnica-i hotărâtă să-l ieie la bătaie
– Pe elefant?
– Pe elefant să se-nțeleagă
– Există-o lege…
– Există-o lege, dar nu leagă
– Nu te supăra
La la la la la la la…
La la la la la la la la…
La la la la…
Vede elefantul cum că treaba-i tot mai slută
Cheamă garda, dar nici garda sigur nu-i ajută
Poate-ar fi mai bine să se-mpace cu furnica
Că dacă nu, nu-l mai ajută nici Baba-Nica
În sfârșit, după atâtea condiții puse
Elefantul cade de acord cu părțile opuse
Dar la urma situația, când era mai calmă
Furnica pe neprins de veste, când îi arde-o palmă
– Lui elefant?
– Lui elefant să se-nțeleagă
– Există-o lege
– Există-o lege, dar nu leagă
– Nu te supăra
La la la la la la la…
La la la la la la la la…
La la la la…

Cantece pentru copii - Un Elefant

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un elefant
Se legăna
Pe o pânză de păianjen
Și pentru că nu se rupea
Au mai chemat un elefant – 2.

Doi elefanți
Se legănau…

…

Zece elefanți,
Se legănau,
Pe o pânză de păianjen,
Și pentru că
Pânza s-a rupt
Toți elefanții au căzut.

Grigore Vieru - Merge Fuga

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Merge, merge
Elefantul greu
Fuge, fuge
Iepurașul meu.
Merge, merge
Melcul cel încet.
Fuge, fuge
Vântul prin făget.
Merge, merge
Leneșul abia,
Fuge, fuge
Albinuța mea.

Gaşca Zurli - Un Elefant

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un elefant se legăna,
Pe o pânză de păianjen,
Și pentru că nu se rupea,
Au mai chemat un elefant.
Doi!
Doi elefanți se legănau,
Pe o pânză de păianjen,
Și pentru că nu se rupea,
Au mai chemat un elefant.
Trei!
Trei elefanți se legănau,
Pe o pânză de păianjen,
Și pentru că nu se rupea,
Au mai chemat un elefant.
Patru!
Patru elefanți se legănau,
Pe o pânză de păianjen,
Și pentru că nu se rupea,
Au mai chemat un elefant.
Cinci!
Cinci elefanți se legănau,
Pe o pânză de păianjen,
Și pentru că nu se rupea,
Au mai chemat un elefant.
Șase!
Șase elefanți se legănau,
Pe o pânză de păianjen,
Și pentru că nu se rupea,
Au mai chemat un elefant.
Șapte!
Șapte elefanți se legănau,
Pe o pânză de păianjen,
Și pentru că nu se rupea,
Au mai chemat un elefant.
Opt!
Opt elefanți se legănau,
Pe o pânză de păianjen,
Și pentru că nu se rupea,
Au mai chemat un elefant.
Nouă!
Nouă elefanți se legănau,
Pe o pânză de păianjen,
Și pentru că nu se rupea,
Au mai chemat un elefant.
Zece!
Zece elefanți se legănau,
Pe o pânză de păianjen,
Și pentru că pânza s-a rupt,
Toți elefanții au căzut.

Tapinarii - Embargo Pe Creier

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Vreau, da’ vreau să mă visez elefant
Și-un pic aberant
Mă stresezi la gândul
Că mă cam bate vântul
Sunt atât de firav fără să fiu suav
Înjur din țărână că elefanții ne fărâmă
Sunt o biată furnică și într-un fel bunică
Mă strecor prin viață ca o rată.

Refren
Câteodată mi-e frig, câteodată mi-e foame
Câteodată mi-e lene, câteodată mi-e sete
Câteodată visez, uneori aberez
Că viața-i frumoasă dar cam plicticoasă
Câteodată mai dorm, câteodată mai mor.

Sunt furnicuță nici nu vreau să mă cred
Sunt un om prins în cușcă de un suflet rebel
Încerc să gândesc dar undeva mă opresc
Cineva îmi pune piedică și-alunec, și-alunec în gol.

Refren

Undeva aproape de sufletul meu
Se află un gând să devin Dumnezeu
Un gând pe care mereu și mereu îl alung
El totuși persistă și câteodată insistă
Să fiu și eu elefant și e totuși un gând excitant
Totuși cred că vreau asta
Pentru că sunt firav, muritor și foarte slab
Dar mă bucură gândul că deși mă bate vântul
Deși sunt trecător n’o să dispar când o să mor.

Refren

Am refuzat să mai cred că pot să fiu ca el
Am renunțat să mai sper să fiu elefant
Am încetat să mai cred că urmele mele sunt mici, ca ale unei furnici
De acum încolo să las în viață numai urme de gheață care se vor topi
De acum încolo voi merge mai apăsat, mai greoi și mai umblat
Voi merge mai mândru că am aflat că sunt om
Iar urmele nu se vor pot șterge nici măcar cu sânge nici măcar, când ninge
Am aflat adevărul care ascunde cerul că am ars neîncetat, firav, și excitant
Am aflat că mi-am pus o emblemă în frunte
Un embargo prin pletele cărunte
Și am uitat unde-mi era soarta
Și de ce sunt atât de firav.

Refren x2

Ted Hughes - Cântecul Ciorii Despre Elefantul Totem

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Acum mult timp
Dumnezeu l-a creat pe acest Elefant.
Pe atunci el era micuț și delicat
Deloc capricios
Și nici melancolic.
Hienele cântau prin brusă: Tu ești minunat –
Ele-și arătau capetele pârlite și rânjetele expresive
Amintind parcă de cioturile unor amputări –
Noi îți invidiem grația
Cu care valsezi prin tufișurile țepoase
O, ia-ne cu tine pe Pământul Păcii
O, voi, ochi fără de vârstă ai inocenței și ai blândeții
Salvează-ne din cuptoarele
Și furiile chipurilor noastre schimonosite
În aceste iaduri noi ne zvârcolim
Închiși dincolo de zăbrelele dinților noștri
Într-o bătălie a clipei cu o moarte
De mărimea planetei,
Având puterea planetei.
Așa că Hienele au alergat sub coada Elefantului
Care se plimba în voie vesel
Ca sub un oval mlădios de cauciuc
Dar cum el nu era Dumnezeu nu era datoria lui
Să corecteze pe cei condamnați
Furioase înnebunite ele și-au aprins gurile
I-au smuls măruntaiele
Și l-au împrăștiat printre cele câteva iaduri ale lor
Pentru a-i plânge părțile separate
Înghițite și inflamate
Într-o paradă a hohotelor infernale de râs.
La Înviere
Elefantul s-a trezit alături de amendamente
De picioare căzute de trupul impenetrabil oricăror dinți de șiruri de oase
Și de creiere complet alterate
În spatele ochilor îmbătrâniți, vicleni și înțelepți.
Astfel că prin flăcările portocalii și penumbrele albastre
Ale zilelor de apoi, domol și imens,
Elefantul umblă pe propriul lui drum, un al șaselea simț în mers,
Iar în sens invers și paralel
Hienele neadormite trec
De-a lungul orizontului desfrunzit tremurând ca tabla unui cuptor
Într-o fugă biciuită
Drapelele rușinii le atârnă zdrențuite
Deasupra burților
Înghesuite de putregaiul râsetelor
Spurcate cu pete negre din scursori și puroaie
Iar ele cântau: “Al nostru este acest pământ
Al frumuseții și drăgălașă
Este gura împuțită a leopardului
Și mormintele febrei
Pentru ca asta-i tot ce avem” –
Și și-au vomitat apoi hohotele de râs.
Iar Elefantul cântă în adâncul hățișurilor pădurii
Despre o stea a păcii veșnice care nu știe ce-i durerea
O stea pe care niciun astronom n-o poate găsi.

Aurel Baranga - Fabula Modestiei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Dragul meu,
Îngăduie-mi
Să-ți dau o povață:
Știi care e filozofia
În viață?
Să-ți măsori,
Cuminte,
Întinderea pasului,
Să-ți cunoști,
Cu alte cuvinte,
Lungul nasului.

Ați fi bănuit
Cine a rostit
Acest axiom savant?
Un elefant.
Iar istoria mi se pare
Atât de fenomenală,
că renunț la
MORALĂ.