Elada – Versuri.pro

Salvatore Quasimodo - Maraton

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Plânsul mamelor la Maraton
și răcnetul mulțimii, nimeni
nu le-auzi. Elada era liberă.
E liberă Elada. Maratonul
e o localitate de soldați
și nu de vrăji – nu cresc altare, temple.
Mormântul e întreg – din înălțimi
vezi Eubea. Vierme-al istoriei,
fiece lucru-aici își are rostul,
pietre cu vechi inscripții, coifuri, spade;
oricât de Maraton e Maratonul,
omul trăiește șesul Argosului
mereu în ziduri ca-ntr-un turn de pază.

Menelaos Ludemis - Să Nu Cerșești

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Uscată era pâinea ta veșnic,
Mama mea, Elada,
Uscat a fost și sânul tău
Un cuib sărăcăcios
Unde se adăpostea durerea noastră.
Amar a fost și surâsul tău
Mamă Elada.
Jale îți era cântecul
Și casa ta permanentă –
Cimitirul.
Uscată era mereu pâinea ta
Mamă Elada.
O înmuiam în izvoarele noastre,
Dar năvăleau lacrimi.
O înmuiam în râurile tale.
Dar picura sânge.
Mamă. Ți-a fost scris
Până și pâinea
S-o cerșești.
Până și apa.
Dar Libertatea ta, mamă,
Să n-o cerșești NICIODATĂ!.
Versiune românească de Menelaos Ludemis

Lucaci Florentin - Elada

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De 8 Martie draga mea.
De 8 Martie, draga mea,
Să-ți fie caldă dimineața,
Să-ți fie frumoasă viața,
Să-ți fie luminoasă ziua,
Tu ești, draga mea, stea,
Ești fierbinte, iubirea mea,
Floare albă, dragostea,
Numai eu te văd așa.
Ești nufăr din ape ieșit,
Ești tot ce mult am iubit,
Ești tu și mă faci fericit.
De ești mamă, m-ai născut,
Prunc iubit cu suflet mut,
De ești soră, m-ai ferit
De ce-i rău și-nvrăjbit.
De ești aleasa inimii mele,
M-ai dus direct către stele.
De ești vara mea iubită,
Ne jucăm și-ntr-o clipită
Eram de mână cu Afrodita,
Cu zeița frumuseții,
Dispăreau și toți pereții.
Când faceai o vrajă tare,
Merg elfii la culcare,
Orcii toți plângeau de bine,
Că tu ești acum cu mine.
Lara Croft trăgea săgeți
Din priviri, nefiind pereți,
Direct în inima mea,
Unde-i numai draga mea
Și apoi cald, duios spunea
Ce eu nu-ți pot fi iubită,
Ce eu nu-ți sunt hărăzită.
Ia tu arcul cu săgeți,
Că tot nu mai sunt pereți,
Trage-n stânga și în dreapta,
Până-ți vei găsi nevasta.
Trage-n sus și apoi în jos,
Până-ntorci arcul pe dos.
Trage-n ape verzi albastre
Și-n pasăre maiastră.
Trage unde-oi ști tu bine,
Nimerești mereu în mine.
Lasă arcul cu săgeți,
Hai ca să vedem mă-ntreci
La o mie metri plat,
Că-mi pari cam supărat.
Hai, plutim spre țarm ușor,
Că eu nu mai respir, mor.
Unde te grăbești așa?
Nu-i o alta-n fața ta,
Doar eu sunt în viața ta,
Sunt în stânga și-n dreapta.
Ne oprim, e caldă marea,
Ne iubim, e aproape zarea,
Ne alintă adierea,
Ne ia din suflet durerea.
Mă ridici și mă cobori,
Sunt o mare de fiori,
Nu mai sunt eu aici,
Mă cobori și mă ridici.
Ce minune, ce culori,
E plină marea de flori.
Vântul s-a oprit deodată
De iubirea ta curată,
Și-n marea de fiori,
Dintre atâtea flori,
Te-am ales numai pe tine,
Să te iau acum cu mine.
Din minunea de culori
Facem drum până la nori
Și din marea verde albastră
Facem rochie de mireasă
Și apoi nuntă-mpărătească,
Toată noaptea o să țină
Și încă o zi lumină.
Ce iubire minunată,
Nu aș fi crezut că toată
Iubirea asta-a ta mare
O să-mi intre numai mie
Dintr-o mie de săgeți,
În camera fără pereți.
AUTHOR CREATOR COPYRIGHT 2016
LUCACI FLORENTIN

Adam Puslojić - Elada

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Până la primul tău oraș
drumul e lung
cât o viață de om.
Orașul de piatră
și porțile
care-l deschid
trăiesc de-o mie de ani.
Țara întreagă e
în picioare.
Îi oferi un scaun,
semn că cineva
câștigase războiul
pe vecie.
Eladă,
filosofii tăi
își cususeră gura cu piatră.
Și acum porțile
nici nu se mai închid.

Artur Enăşescu - Pe-Un Țărm Elenic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe-un țărm sfințit de zei, cetatea
Cu prăbușite bolți și-altare,
Se-nalță, jalnică ruină
Deasupra undelor fugare.
În rada-i goală, azi, destinul
Nici o galeră nu trimite,
Și numai fulgerile nopții
Dau viață stâncii neclintite!
Uitarea tot mai grea se cerne
Iar peste liniștea cetății,
Și-ntinde aripile-i negre,
Vreun idol al pustietății.
Pe sub arcadele mărețe,
Azi, ploaia picură-n broboane
Și-abia se deslușesc din umbră,
Statui și dorice coloane.
O Veneră cu brațe smulse,
Pe soclu-I gata stă să cadă,
Și-o clipă-n ochii sfinți de zee,
Învie clasica Eladă.
La templul Afroditei, pașii
Sfioși, pe lespezi, nu mai sună!
Doar uneori și-agață manta,
De trepte, somnoroasa lună.
Azi, fără imnuri vechi de slavă,
Amurguri trec și aurore;
Izbite-n stânca milenară,
Vuiesc doar undele sonore.
Voi perle-n salba veșniciei,
O, vremi de aur, vremi uitate,
În care visul frumuseții
Făcea din om o zeitate!
Când marmora gemea sub daltă
Și trupul albelor fecioare
Păreau desprinse de pe soclul
Statuilor nemuritoare!
Și când, pe-un umăr de zeiță,
O amforă – vis de lumină –
Mai zveltă-și dezvelea profilul,
Pe-albastra zare corintină!
Când frumusețea lucea goală,
Ca floarea-n roua dimineții,
Iar inimi dornice de vise,
Băteau în ritmul cald al vieții!
Când codrul era plin de nimfe
Și marea plină de sirene,
Iar vinul lacrimă de aur,
Spumá prin cupe lesbiene!
Copii rătăcitori, rapsozii,
Când se opreau cântând la praguri,
Și dulci ca fagurii de miere
Curgeau al vorbelor șiraguri!
Când Eros îneca tot chinul
Și grija zilelor de mâine,
Și ca pe-un rug ardea pământul
Sub stolul viselor păgâne!
Când cerul falnic al Eladei,
Întins pe-albastrul caldei mări,
Pe veci îndrăgostit de dânsa,
O-năbușea sub dezmierdări!
Voi! Perle-n salba veșniciei
O! vremi de aur, vremi uitate!
Azi, pentru voi, cu-atâta sete,
Zădarnic, inima mea bate!
Azi, viața tot mai greu ne-apasă
Și cerul nu se mai despică!
Ah! Cine-ar mai putea să smulgă,
Din valuri, Venera antică?
Urcând pe-albastre trepte, luna
Deasupra stâncii, arde pală,
Și-acoperă cetatea moartă,
În giulgiuri albe de vestală!

Walt Whitman - Cântecul Expoziției

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ascultă, Muză, lasă Ellada și
emigrează la noi
Rupe, te rog, acele povești prețuite afară din cale,
Afacerea aceea cu Troia și cu-Achil mâniosul, sau cu
Eneas și călătoriile lui Ulisse,
O tablă să bați, cu „Mutat” și „De închiriat”, sus
în piscul Parnasului tău de zăpezi,
Același aviz să-l repeți la Ierusalim, să-l atârni
la porțile Jaffei și pe muntele Moriah,
Așijderea și pe crenelurile castelelor tale germane,
franceze și spaniole și pe muzeele tale
italienești,
Fiindcă să știi că o sferă mai mare sau mai nouă, mai
activă, că un domeniu mai vast și virgin
te așteaptă, te cheamă.