Egiptul Antic – Versuri.pro

Jukebox - Walk Like an Egyptian (Parodie Tutankamon)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E vad cu Tutankamon
Și doarme în caldă cu flamuri
În balsand alții-s ca e fiu
Fără e show e pustiu
A fost prin m-arș și nu te plec
Dar e penibilul perfect
Pentru culturi de Euro
Nu mi-a cânta vai de noi.
Unde-o cânta ia ne cânta
Haaaaa, haaaaaaaaaaaaaa
Parul lui Tutankamon

Mihai Eminescu - Egiptul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de maur,
Peste el cerul de-Egipt desfăcut în foc și aur;
Pe-al lui maluri gălbui, șese, stuful crește din adânc,
Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare,
Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare,
Alte roșii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce plâng.
Și prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese,
Păsări îmblânzite-n cuiburi disting penele alese,
Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor.
Înecat de vecinici visuri, răsărit din sfinte-izvoară,
Nilul mișc-a lui legendă și oglinda-i galben-clară
Către marea liniștită ce îneacă al lui dor.
De-a lui maluri sunt unite câmpii verzi și țări ferice;
Memfis colo-n depărtare, cu zidirile-i antice,
Mur pe mur, stâncă pe stâncă, o cetate de giganți –
Sunt gândiri arhitehtonici de-o grozavă măreție!
Au zidit munte pe munte în antica lor trufie,
I-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare să lucească într-un lanț.
Și să pară răsărită din visările pustiei,
Din nisipuri argintoase în mișcarea vijeliei,
Ca un gând al mării sfinte, reflectat de cerul cald
Ș-aruncat în depărtare.. Colo se ridic’ trufașe
Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe,
Racle ce încap în ele epopeea unui scald.
Se-nserează.. Nilul doarme și ies stelele din strungă,
Luna-n mare își aruncă chipul și prin nori le-alungă.
Cine-a deschis piramida și-năuntru a intrat?
Este regele: în haină de-aur roș și pietre scumpe,
El intră să vad-acolo tot trecutul. – I se rumpe
Al lui suflet când privește peste-al vremurilor vad.
În zadar guvernă regii lumea cu înțelepciune,
Se-nmulțesc semnele rele, se-mpuțin faptele bune;
În zadar caut-al vieții înțeles nedezlegat.
Iese-n noapte.. ș-a lui umbră lungă-ntins se desfășoară
Pe-ale Nilului lungi valuri. – Astfel pe-unde de popoară
Umbra gândurilor regii se aruncă-ntunecat.
Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde,
Ale trestiilor sunet ce sub luna ce pătrunde
Par a fi snopuri gigantici de lungi sulițe de-argint,
Toat-a apei, a pustiei și a nopții măreție
Se unesc să-mbrace mândru veche-acea împărăție,
Să învie în deșerturi șir de visuri ce te mint.
Râul sfânt ne povestește cu-ale undelor lui gure
De-a izvorului său taină, despre vremi apuse, sure,
Sufletul se-mbată-n visuri care-alunecă în zbor.
Palmii risipiți în crânguri auriți de-a lunei rază,
Nalță zveltele lor trunchiuri. – Noaptea-i clară, luminoasă,
Undele visează spume, cerurile-nșiră nori.
Și în templele mărețe, colonade-n marmuri albe,
Noaptea zeii se preumblă în vestmintele lor dalbe,
Și al preoților cântec sună-n harfe de argint;
Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună,
Piramidele din creştet aiurind și jalnic sună
Și sălbatec se plâng regii în giganticul mormânt.
În zidirea cea antică, sus în frunte-i turnul maur.
Magul priivea pe gânduri în oglinda lui de aur,
Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun.
El în mic privește-acolo căile lor tăinuite
Și cu varga zugrăvește drumurile lor găsite:
Au aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun.
Și se poate ca spre răul unei ginți efeminate,
Regilor pătați de crime, preoțimei desfrânate,
Magul, paza răzbunării, a citit semnul întors;
Ș-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri,
Astupând cu el orașe, ca gigantice sicriuri
Unei ginți ce fără viață-ngreuia pământul stors.
Uraganu-acum aleargă pân’ ce caii lui îi crapă
Și în Nil numai deșertul nisipişul și-l adapă,
Așternându-l peste câmpii cei odată înfloriți.
Memfis, Teba, țara-ntreagă coperită-i de ruine,
Prin deșert străbat sălbatec mari familii beduine,
Sorind viața lor de basme pe câmpie nisipiți.
Dar ș-acum turburând stele pe-ale Nilului lungi unde,
Noaptea flamingo cel roșu apa-ncet, încet pătrunde,
Ș-acum luna argintește tot Egiptul antic;
Ș-atunci sufletul visează toat-istoria străveche,
Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche,
Din a valurilor sfadă prorociri se aridic.
Ș-atunci Memfis se înalță, argintos gând al pustiei,
Închegare măiestrită din suflarea vijeliei..
Beduini ce stau în lună, o minune o privesc,
Povestindu-și basme mândre îmbrăcate-n flori și stele
De orașul care iese din pustiile de jele;
Din pământ și de sub mare s-aud sunete ce cresc.
Marea-n fund clopote are care sună-n orice noapte;
Nilu-n fund grădine are, pomi cu mere de-aur coapte;
Sub nisipul din pustie cufundat e un popor,
Ce cu-orașele-i deodată se trezește și se duce
Sus în curțile din Memfis, unde-n săli lumină luce;
Ei petrec în vin și-n chiot orice noapte pân-în zori.

Mihai Codreanu - Sfinxul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Și Labirint, și temple, și palate,
Osiris, Boul Apis, Crocodilul…
Și Memfis, Teba, Sais, pân-și Nilul
Par azi mumii de secole-ngropate.
În fața piramidelor bogate,
Doar Sfinxu-ndreaptă, zâmbitor, profilul:
Surâde cu sarcasm etern copilul
Cel răsfățat al vremilor uitate.
Lumina claselor sacerdotale
Și pompele măririlor regale,
De-acest surâs sunt toate cântărite:
Că, de-a pierit Egiptu-n noapte-adâncă,
Pe urma gloriilor lui cernite,
Eternul Sfinx și-acum surâde încă.

Claudia Millian-Minulescu - Pisicile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu ochii fosforescenți și oblici
Rămați în cearcăne de aur.
Ca niște scumpe amulete,
Cavoul negrelor regrete.
Voi, preotese egiptene,
Sfidând stăpânii printre gene,
Visați mereu la cerul maur.
Visați berberii și efebii
Cum în cântări vi se prosternă;
Pe fondul albei piramide,
Visați reginele livide,
Cu ochii înegriți de kohl,
Cu umerii și gâtul gol;
Visați o viață de lumină,
Ca îmbătate cu m*****ă!
Cu ochii fosforescenți și oblici
Rămați în cearcăne de aur,
Visați, visați la cerul maur.

Tudor Arghezi - Egypt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Adiat de sicomorii parfumați de elebor,
Nilu-și duce către Theba cadențarea-n solzi de aur.
Și subt nori de libelule, îndoit ca un balaur,
Oglindește-n umbra sumbră a lui Hapi magic zbor.
Pe câmpie se resfiră al naturii antic basm,
Iar papyrusele blonde își vorbesc tremurătoare,
Și-n Gyzeh, pe Sphinx, o umbră se lungește-nvietoare.
Iar pe vârful plin de raze se cutremură un spasm.
Pyramidele zac moarte în nespusă depărtare,
Și nisipurile roșii dau reflexe viorii. Pe când
Theba coronează feciorelnici theorii
Cu flori mari de lotus candid pentru-a zeilor serbare.

Vasile Conta - Sfinxul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

O, Sfinxul, din înălțime, privești cu întristare
La lumea care astăzi străină e pentru tine,
Splendoarea de altădată o cântă prin ruine,
De veacuri, Nilu-preot, tocmit la-nmormântare.
Tu pari un visător cioplit de-a timpului daltă,
Ce zboară cu gândirea spre țara lui Osiris,
Acolo își are cuibul de puf pasărea Ibis,
Acolo fericirea e dans ce toți îl saltă.
În lumea asta rece, urâtă și meschină,
Figura ta măreață e un farmec nepătruns;
Când soarele apune și cerul e străpuns
De raze înroșite, – în tăcere, tu suspină!.
Durerea este mare, când noaptea se coboară
Înfășurând Egiptul c-un giulgiu argintiu,
Un cimitir din vremuri, uitat într-un pustiu;
O, Sfinxe, tu, nu plângi clipele de-odinioară?.
Nu, căci dacă aș plânge cuprins de tainic dor,
Aș înjosi trecutul strămoșilor iubiți
Din cugetarea căror ș-acum vă folosiți,
Căci pentru mine un secol, e un simplu trecător.