Versuri corectate și adnotate
Zum Augenblicke dürft ich sagen:Verweile doch, du bist so schön!(FAUST, 2, V).Rămâi, tu, interval numit viață,Viață sacră, care-acum dispariMurind încetFără vreun nimb de infinitȘi nici făgăduință de-absolut,Frumoase clipe azi, urâte mâine,Dar vii și dragi mereu, căci sunt realeCând dincolo ajungi, ofrande sunt:Pământul, apa, focul le-au adus,Și aerul ce-i astăzi transparent,Iar mâine greu și-necăcios,Ofrande naturale– Ori … Citește mai mult
Câmpul de toamnăUnde pe iarbă rouaPare-a fi perlă;Când încerci s-o apuciÎntr-o clipă dispare.
O, soră a umbrei,Întunecată cât lumina putere mai are,Mă pândești, moarte.Într-o grădină virginăÎndrăzneața dorință te îmbie-n luminăȘi pacea s-a dus,Gânditoare moarte,Pe buzele tale.De-atunciTe-aud în fluviul minții meleCe adâncește depărtăriÎncurajând suferința eternului.Mamă veninoasă a timpuluiÎn spaima bătăii de inimăȘi a solitudinii.Frumusețe condamnată și surâzătoare.În ațipirile cărniiVisătoare efemeră.Atletă fără somnA măreției noastre.Când mă vei domestici, ia spune-mi:În … Citește mai mult
În vechiul grai franțuzesc.Dar sfinții-apostoli undi-s oare,Cu patrafir, strai bogat,Îcinși cu stole și stihare,Ce-l iau de gât pre necuratÎncins de rău și de păcat?Ca orice om de rând s-au frânt,Cu toții lumea o-au lăsat:Ca pleava spulberată-n vânt.Dar din Constantinopol ceiChezari cu pumnul daurit,Și încă, riga Franciei,Între toți regii-mpodobitCe pentru Domnu’ a ctitoritLocaș de-nchinăciuni preasfânt?Fost-a la … Citește mai mult
Când l-a zărit venea în susDin răsărit, ea din apusDe nu mă-nșel era-n aprilie,Copil și el, și ea copil.Cum s-au văzut, cum și-au zâmbitDragi și-au căzut și s-au iubitȘi-au hoinărit în jos și-n sus.Spre răsărit și spre apus.Dar ceasul cel fatal veniEa râse, el îngălbeni.S-au despărțit și ea s-a dusSpre răsărit, el spre apus.S-au despărțit … Citește mai mult