Jorge Luis Borges – Edip și Sfinxul
Un patruped în zori, în înserareÎnalt, în trei picioare-apoi pierdutÎn spațiul van, așa o a văzutEternul sfinx pe ruda-i schimbătoare,Pe om, și înserarea aduceaUn om ce în oglindă, înfricoșat,Al bietei pocitanii duplicatDe decădere și destin vedea.Suntem Edip și-așa ne veșnicim.Suntem jivină deșirată, triplă,Tot ce cândva am fost și ce-o să fim,N-am suporta să-ntrezărim multiplăȘi fadă … Citește mai mult