Refren 1 (Cosmin)
Iubito să-mi dau seama nu este greu
Că tu ești supereroul meu
Nu știu cum se poate așa
Ești femeia fantastică
Ai tot ce are ea
Și încă ceva.

Strofa 2 (Cosmin)
Am vrut să te compar cu Superman de la-nceput
Dar aș fi fost într-o eroare oricât aș fi vrut
Că știm amândoi că Superman e mult mai tăcut
În rest sunteți la fel, și tu poți să zbori
O faci prin visele mele de-atâtea ori
De-atâtea ori.
Iubito mai am ceva să îți propun
Să facem și noi un lucru bun
Să-mi fii Captain Planet și să încercăm
Planeta împreună s-o salvăm
Și ca să nu mai consumăm curent
Vino aici și stinge lumina
Din motive ecologiste, evident.

Refren 1.

Strofa 3 (Alexandra)
Mai am încă ceva și dacă tot mă prezinți
O să-ți spun că am și un al șaselea simț
Îmi dau seama imediat când inventezi sau vrei să mă minți
Te tot compari cu super-eroi care-mi plac
Dar nu ești nici omul-păianjen nici omul-liliac
Nu ești nici bun și nici rău, nu ești nici înger și nici drac.
Tu vrei să fii ca ei și să-mi faci ochi dulci
Dar ți-e frică să stingi lumina când te culci
Te sperii de gaze și țânțari
Și fugi pe stradă de câini comunitari
Și cum să fii unul din super-eroii ăștia importanți
Când ție nu-ți stă la fel de bine îmbrăcat cu pelerină și colanți?.

Refren 2 (Alexandra)
Probabil să-ți dai seama nu este greu
Că nu-i ușor să fii super-eroul meu
Că e nevoie să fii măcar
Dacă nu Superman, cel puțin megastar
Și dacă vrei să fii cineva ar trebui să riști
Și atunci când cânți să imiți
Pe Clapton, pe Bono, pe Sting
Nu doar taximetriști

Ecuación de primer grado con una incógnita.
En el último río
de la ciudad, por error
o incongruencia fantasmagórica, vi
de repente un pez casi muerto. Boqueaba
envenenado por el agua inmunda, letal
como el aire nuestro. Qué frenesí
el de sus labios redondos,
el cero móvil de su boca.
Tal vez la nada
o la palabra inexpresable,
la última voz
de la naturaleza en el valle.
Para él no había salvación
sino escoger entre dos formas de asfixia.
Y no me deja en paz la doble agonía,
el suplicio del agua y su habitante.
Su mirada doliente en mí,
su voluntad de ser escuchado,
su irrevocable sentencia.
Nunca sabré lo que intentaba decirme
el pez sin voz que sólo hablaba el idioma
omnipotente de nuestra madre la muerte.

Refren:
Cu glas acvatic, trag semnal prăpădii,
Nu mai deversați în ocean balast radioactiv,
Pe macadam mor uscați sălbatici,
Sub generații de vezi colonialiștii,
Aflând de fapt a face pași,
N-ai tot de-a gata, dar ai brațe și cap,
Trecând prin ani pentru ce te zbați,
Să n-am mintea praf și nici sufletul ars.

Dezagreez coroane, vame,
Degetele-n formă de coarne sau V,
Victoria karmei rele ca-n reclame,
Mințit, băiețelul doarme-n carne.
N-am cravate, n-am clacat, nu-s blazat,
Ne-ntristat că-s bla bla, blamat,
Când zic aleluia, nu vin din bing bang,
Cu euglena balena coexistând și azi.
Văzul, mirosul, auzul, fațul mamei,
Din cele două celule îmbinate tainic,
Ca un lampadar luminând luna,
Soarele care ne încălzește ziua e.
Echilibrul ne-a fost și ne-a născut din haos,
Globul, corpul ia repaus, s-auzi
Muzica din acorduri, ia-o, i-auzi
Tot flower, power ca tezaurul ghiaur.

Refren:
Cu glas acvatic, trag semnal prăpădii,
Nu mai deversați în ocean balast radioactiv,
Aruncați prea mult ambalaj și pagini,
E S. O. S., protejați copacii,
Aflând de fapt a face pași,
N-ai tot de-a gata, dar ai brațe și cap,
Trecând prin ani pentru ce te zbați,
Să nu distrug planeta, să o aibă și ceilalți.