Gheorghe Tomozei - Mă Întorceam

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mă întorceam
De la Marea Moartă
Chemat la autopsia
Unui papirus.
Eram, tot,
Numai făină de psalm
– Jasmin și camfor –
Plin din creștet în talpe
De înfricoșate
Vocabule.
Vorbind, brusc,
Graiuri vechi
Nici de mine-nțelese,
Iscălindu-mă cu nume,
Mereu altele, scoase
Din cărțile Profeților
Cu buze scrise mărunt
De la stânga la dreapta.
Pe vapor, mi-am plătit rachiul
Cu firimituri de gresie
Ce-mi curgea din barbă.
Femeia din port
Am plătit-o
Cu o zicere din Ecleziast.
Mi-am plătit cina
Cu literele arse
Ale unui manuscris
Negăsit.
Nescris…

Leo Butnaru - Antract

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În această lume, unde cam totul se duce
pe apele celor șapte zile-a săptămânii (sâmbăta
având curgerea cea mai repede, cu adânci bulboane)
în care e atât de ușor să se piardă un regat
sau o simplă țară
pe care cineva le-ar da pentru-o țigară
mite să se piardă o potcoavă, două, trei sau chiar patru
odată ce Ecleziastul spune răspicat, inclusiv pentru cai
că oricând și oriunde nimic nu ne aparține
și nu există, nu, potcoava fericirii; în această lume
în care nefericitul poet Mandelștam își amintea cum
cel ce găsise o potcoavă sufla praful de pe ea
ștergând-o cu flanea, până la strălucire;
în această lume în care ne e dat să auzim cum
în grajduri, la praguri, pe la porți
potcoavele prind a scânci jalnic către căruțași,
călărași, jochei, când le apucă
dorul de-a fi mânate spre căile ferate
să salute sau chiar să sărute roțile locomotivelor
ce le sunt verișoare prin aliaj metalic
și alianța dorului de ducă, pe unde – spune proverbul –
lumea caută potcoave de cai morți…
– cam pe aici
se încheie spectacolul de verbe și purici de potcovit
chiar dacă mai e mult de jucat în lumea ca teatru
și ici, în adâncul ecranului alb, deja se face întuneric dens
ca într-un antract
din minele de antracit.

ecleziast – Versuri.pro

Gheorghe Tomozei - Mă Întorceam

Leo Butnaru - Antract