echou

Purtai o rochie verde în seara de-atunci,Cu luciu stins, ca fața fântânilor adânci.Își revărsase luna lumina ei de ceară,Pe umerii tăi, negri rămași de peste vară.Pe fruntea care, parcă de toate se uimea,Pe gura – prea aproape o clipă de a mea.Pădurea, mi se pare, avea o melodie,Străină pentru mine, necunoscută ție.Când surâdeai, surâsul era … Citește mai mult