Adrian Păunescu – Romanța În Trestie
Trestia pe baltă bate tremurat,Se aude trenul dinspre Calafat,Neștiute păsări saltă peste noi,Cum, chemat de tine, morții mă-ncovoi.Te iubesc în umbra unui fraged vrej,Greierii în scocul Dunării sunt treji,Cad și plâng asupra-ți ca un trunchi din trunchiȘi mai simt țărâna caldă sub genunchi.Prin pustiul mare, mai era un mânzInjectat de-alarma trenului de prânz,Balta e arată, … Citește mai mult