Dumnezeire – Versuri.pro https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png Dumnezeire – Versuri.pro https://versuri.pro 32 32 Colinde - Slava Să Aibă Nesfârșita https://versuri.pro/colinde-slava-sa-aiba-nesfarsita https://versuri.pro/colinde-slava-sa-aiba-nesfarsita#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=74741 →]]> Slava să aibă nesfârșita
Slava să aibă nesfârșita
Dumnezeirea-ntreită
Unimea nedespărțită.

Tatăl Atottiitorul
Și Fiul Izbăvitorul
Și Duhul Mângâietorul.

Unul fiind în trei fețe
S-a pogorât să ne-nvețe
Să ne-arate cu blândețe.

Să pricepem să-nțelegem
Să cunoaștem să alegem
La iad în munci să nu mergem.

Că în cer sunt multe case
Împodobite frumoase
Tot cu raze luminoase,

Unde drepții se adună
Cu toți sfinții împreună
Și își fac tot voie bună.

Și cântând c-o glăsuire
Dănțuiesc într-o unire
Dând lui Dumnezeu mărire.

]]> https://versuri.pro/colinde-slava-sa-aiba-nesfarsita/feed 0 Johann Wolfgang Von Goethe - Și Dacă Ochiul Nu Ar Fi Solar https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-si-daca-ochiul-nu-ar-fi-solar https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-si-daca-ochiul-nu-ar-fi-solar#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80251 →]]> Și dacă ochiul nu ar fi solar,
Nicicând el n-ar putea privi spre soare;
De n-ar fi-n noi dumnezeiescul har,
Cum ne-ar putea vrăji divinul oare?

]]> https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-si-daca-ochiul-nu-ar-fi-solar/feed 0 Daniel Branzai - Izbăvire https://versuri.pro/daniel-branzai-izbavire https://versuri.pro/daniel-branzai-izbavire#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=83111 →]]> Izbăvire.
La ceas tăcut, între pământ și cer,
Când clopotul tăriei amuțește,
Când valul nopții a-nghețat stingher,
Un gând străin în mine se ivește.
Nu-i gândul meu, îl recunosc ușor
Din viforul ce mi-l strecoară-n suflet,
Din șoapta-i cea vicleană-ncetișor
Întinsă cursă pentru al meu umblet.
La ceas tăcut, între pământ și cer
Îngenunchez tăcut și-mi strig durerea:
„Părinte ia-mi Tu teama din ungher
Și-n locul ei așterne Tu tăcerea”.
„De-i sufletu-mi Edenul din-nceput,
Și paznic de mai pus peste grădină,
Ascultă-mi glasul binecunoscut,
Ce-ți cere-acum să mă păzești de vină”.
„Nu poate mintea-mi paznic să mai stea,
Când Furu-i meșter mare peste fire,
Sunt prea plăpând și forța nu-i a mea,
Ci-mi trag puterea din dumnezeire”.
La ceas tăcut, între pământ și cer,
Am oaspeți noi în pajiștea grădinii.
Temutul gând s-a dus, tâlhar stingher,
L-au pus pe fugă… razele Luminii.

]]> https://versuri.pro/daniel-branzai-izbavire/feed 0 Ioan Silvan - O Nouă Biblie Ți-Am Pus Pe Masă https://versuri.pro/ioan-silvan-o-noua-biblie-ti-am-pus-pe-masa https://versuri.pro/ioan-silvan-o-noua-biblie-ti-am-pus-pe-masa#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=29171 →]]> O nouă biblie ți-am pus pe masă.
Din spaimele prea lungilor tăceri
furii mocnind, ascuns între latente stări,
amplifică teroarea neașteptatei lupte,
prin creșterea sonorei anunțări
a iminenței vechilor seducții
ce ar putea ucide-n conservare,
deci, ele, ca lumină vorbitoare
sticleau printre cuvinte mute, anunțându-și
definitiva instalare în spiritul comun.
Dar dincolo, ca la un pol opus,
prin noua vrajă luminau mai tare
mirajele rebelelor divine,
ce-și impuneau să nu mai doarmă-n sine
ci spiritului viu să-i facă semne
cu un fel de viscole trecând prin ochi,
mai mult sau mai puțin nedumerite
de flăcările Vieții care curg
căldura colopotelor în amurg.
Astfel, abia în pura încrâncenare,
din laturile sensului divin
m-am dezlegat de timp și de visare
și am hotărât cu cine vreau să țin,
considerând că totuși, vamă firii,
nu pot plăti cu ce am pe retine
ținând lucrarea Creatorului în mine.
Marcat de această mare-ncrâncenare,
o nouă biblie ți-am pus pe masă,
iar astăzi, la întoarcerea acasă
continuu văd, dumnezeire în sine!

]]> https://versuri.pro/ioan-silvan-o-noua-biblie-ti-am-pus-pe-masa/feed 0 Alexandru Vlahuţă - Vierme Fudul https://versuri.pro/alexandru-vlahuta-vierme-fudul https://versuri.pro/alexandru-vlahuta-vierme-fudul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=8068 →]]> Lut însuflețit de raza vecinicei dumnezeiri,
Aluat în care cerul cu pământu-i plămădit,
Tainică verigă care leagă cele două firi:
Vecinicia de-o clipire, infinitul de finit.
Vierme tăvălit în tină, care muști din cer cu dinții,
Urieș semeț, pe care o suflare te doboară,
Tu, a cărui mână scurmă măruntaiele științii
Și a cărui cugetare ia nimicul drept comoară.
În zadar te-ncerci a rupe pânza care te desparte
De enigma nepătrunsă: Ce a fost? și ce va fi?
Cartea facerii e noapte, iară cealaltă carte
Nu e scrisă, sau de-i scrisă, nu ți-e dat a o citi.
Ai în față și la spate două semne de-ntrebare,
Tu-ți trudești, sărmane, mintea ca să afli vreun răspuns;
Rătăcind ca un nemernic pe a vremurilor mare,
Cerci zădarnică cercare în noianul nepătruns.
Și când mintea ta zdrobită de nebuna-i alergare
Abia poate să mai iasă din a vremii adâncime,
Și când vezi că ziditorul n-a lăsat un drum pe care
Să se urce orbul vierme pân la sfânta-i înălțime.
Tu turbezi, nesocotite, și în oarba ta mânie
Strigi: O, nu! dumnezeirea nu e decât o părere,
O nălucă născocită de-a norodului prostie!..
Creatorul e natura.. Ea e singură putere!.
Vreme, haos, ceruri, râdeți! Microscopică furnică,
Spânzurată de-o lunetă, vă pătrunde, vă strivește!
Ea măsoară infinitul, întunericul despică..
Înaintea Creaturii, Creator, te umilește!.

]]> https://versuri.pro/alexandru-vlahuta-vierme-fudul/feed 0